Capitolul doi.




citat din comunicatul catre public al postului de informare "noua terra", descoperit abia recent:
reporterul: doamne, in numele tuturor iti multumesc pentru rara onoare pe care ne-o faci de a vorbi despre tine.
zull: tot timpul va vorbesc despre mine, numai ca nu ascultati!
reporterul: incepem?
zull: astept intrbarile dumitale...
reporterul: sunt inca unii care nu cred in natura voastra divina...
zull: daca nu ar fi ei, existenta mea fizica pe acest pamant nu ar mai avea nici un rost. spuneti "unii", dar defapt, "unii" sunt cei care cred cu adevarat. daca ar crede toti, s-ar atinge starea de credinta cu tot ceea ce decurge din ea. nu ar mai fi nevoie de tirania pe care am instituit-o.
reporterul: recunoasteti tirania?
zull: bineanteles ca o recunosc! sunt primul care o afirma! vezi dumneata, ceea ce nu reusesc sa inteleaga multi oponenti ai guvernarii mele este ca democratia nu este consistenta. este un cal troian.
reporterul: cal troian?
zull: in timpurile de la inceputul civilizatiei pe terra a existat un popor, astazi total disparut: poporul grec. calul troian a fost un dar, e care conform legendei, grecii l-au facut troienilor. darul era defapt o capcana intinsa de greci troienilor: pentru ca zidurile cetatii nu puteau fi distruse decat de catre troieni, dupa zeci de ani de asediu, grecii au construit un cal urias din lemn in care si-au ascuns o parte din armate, iar calul l-au lasat la portile troiei. troienii au interpretat "cadoul" ca fiind un semn de pace din partea grecilor care isi stransesera tabara si lasasera impresia ca s-au retras. asa ca, nenorocitii, au spart cu mainile lor zidurile cetatii ca sa poata introduce imensul dar. in timpul noptii, grecii au iesit din "stomacul" calului si au incediat cetatea troiei.
daca ati fi citit istoria straveche, ati fi aflat despre aceasta legenda.
reporterul: doamne, dar asemarea imi scapa.
zull: bineanteles ca iti scapa. tuturor scapa. democratia este visul, calul troian, pe care cei multi o considera deziderat, implinire, dar in realitate este prilej de nedreptati care se ascund in spatele visului. "demos cratos" din nou cuvinte grecesti. popor si putere. cu alte cuvinte, puterea poporului. dar ce este poporul? " popor", un subsantiv care admite pluralul, dar el insusi un plural. in spatele "poporului" s-au ascuns de-a lungul timpului atatia conducatori, care de cele mai multe ori au renuntat la popor pentru ei insisi. multi s-au folosit de "popor" pentru a ajunge unde isi propusesera sa ajunga. eu? eu nu mai trebuie sa ajung nicaieri. asa ca vezi dumneata, eu nu sunt manat de interese personale. cei care cred si afirma asta se inseala amarnic.
reporterul: sa revenim la tiranie.
zull: ce ar mai fi de spus?
reporterul: cum se impaca imaginea zeului cu tirania?
zull: imaginea? faceti din nou o gresala colosala. eu nu sunt imaginea zeului, sunt zeul insusi. credeti ca ma intereseaza imaginea pe care si-o fac oamenii despre mine? credeti ca am nevoie sa-mi construiesc o imagine? de imagine aveau nevoie politicienii din vechime pentru ca imaginea era ceea ce vindeau oamenilor, acelui "popor". imaginea era cea care le inlesnea accesul catre putere, adevaratul lor tel.
reporterul: daca spuneti astea, doamne, ce nevoie mai aveti de preoti. nu este oare rolul lor sa va faca cunoscut oamenilor.
zull: preotul era in vechime reprezentantul unei religii. religia avea la baza de obicei un zeu sau mai multi zei. religia era un instrument de dominare a maselor bazat pe o filosofie care se mula nevoilor societatii la un moment dat de timp. daca ati studia istoria religiilor, ati observa ca fiecare societate si-a definit nevoile si neajunsurile si le-a cautat o solutionare si o justificare prin existenta unei zeitati. unele religii au avut fundamente reale, altele, cele mai multe, au plecat si s-au dezvoltat tocmai pe baza nevoii de protectie a populatiei. pescarii si calatorii pe ape si-au inventat zeitatea lor, cei care duceau o existenta militara pe a lor si tot asa. preotii nu au facut altceva decat sa ofere oamenilor raspunsurile pe care acestia le asteptau. preotii mei sunt preoti doar cu numele. ei reprezinta in fapt aparatul meu de guvernare. sunt ministrii, militari, economisti, sociologi, dar nu preoti.
reporterul: ai pomenit, doamne, mai inainte de religie. care este religia ta?
zull: religia mea? religia mea, in fond, ca entitate de fatpt, nu exista. religia a fost nascuta de oameni pentru oameni. dupa cum spuneam inainte, oamenii au avut nevoie de a gasi un sprijin acolo unde au avut nevoie. totodata au avut nevoia de a gasi un tap ispasitor, caruia sa ii puna in spate toate neajunsurile lor. spre exemplu: sa zicem ca vreme de cinci ani, intr-o zona agricola ploile au fost foarte rare, si agricultorii nu si-au putut culege roadele muncii. o fatalitate a naturii, nu? revolta lor era justificata din punctul omului de vedere, dar cata vreme era "voia zeului", oamenii se conformau si mergeau mai departe. omenirea a avut nevoie de-a lungul dezvoltarii sale de aceasta "voie a zeului". niciodata, sau de cele mai multe ori, oamenii nu au cunoscut voia zeilor, dar au pus in seama acesteia toate nereusitele pe care nu si le-au putut explica. religia tampeste, pune bariere in calea dezvoltarii personale, inhiba creditna si promoveaza fanatismul. ii neaga omului dreptul de dezvoltare spirituala si energetica, il transforma intr-un soldat asteptand cuminte ordinul pe care il va executa fara cartire.
reporterul: se spune ca la inceput ai fost om ca noi toti, doamne.
zull: e adevarat. dar e foarte mult de atunci.
reporterul: circula atatea variante despre zeificarea ta, doamne, incat oamenii nu stiu pe care sa o creada.
zull: vezi, asta e una din problemele mari ale omenirii: detaliile. va pierdeti in detalii in loc sa vedeti esentialul. ce rost are sa stiti "cum" am ajuns zeu? important este ca SUNT zeu. in loc sa mi se discute guvernarea si hotararile pe care le iau ar trebui ca oamenii sa le accepte ca atare.
reporterul: doamne, dar asta nu ar semana oarecum cu fanatismul despre care vorbeai mai inainte?
zull: am sa iti povestesc o intamplare din era atomica, era in care in fiecare casa exista un decalnsator atomic. din fericire, numai maturii aveau acces la declansator. accesul era protejat prin recunoasterea amprentei de adn. un copil care tocmai isi ucisese parintii, a reusit astfel sa aibe acces la declansatorul familiei. a apasat butonul si trei zile mai tarziu, omenirea isi incheia existenta atomica. putin a lipsit sa si-o incheie de tot. morala este urmatoarea: inca nu s-a ajuns la gradul de dezvoltare al omenirii care sa ii permita independenta. copii trebuiesc tratati ca niste copii, iar voi sunteti inca niste copii.
reporterul: cand te-ai nascut, doamne?
zull: ca om sau ca zeu?
reporterul: sa incepem cu inceputul: omul?
zull:[zambind] asta nu e inceputul, e doar o etapa, dar veti intelege asta mai tarziu. m-am numit Zull Minoras. am venit in aceasta lume pierzand temporar contactul constient cu lumea cea reala in perioada de dupa ceea ce multa vreme s-a numit al zecelea razboi mondial, inainte de unirea continentelor. era anul 4528. intre timp s-a inceput renumerotarea anilor. ma nascusem intr-o zona care astazi nu mai exista, se chema muntenia. asta din cauza muntilor care o strajuiau la nord. am avut o copilarie frumoasa, linistita, fara evenimente foarte importante. inca din copilarie am inceput sa reiau legatura constienta cu adevarata lume.
am urmat scoala stiintelor exacte, deoarece o gaseam plina de raspunsuri la intrebarile mele. nu mi-a oferit foarte multe, dar m-a invatat cum sa caut raspunsurile de care aveam nevoie. apoi am facut filosofia. asta din cauza ca uneori ma pierdeam in ganduri despre cre prietenii mei, ah prietenii mei ... spuneau ca nu isi au rostul pentru ca nu sunt productive. si totusi erau. ele au scos la iveala zeitatea din mine. dar asta mult mai tarziu.
am cochetat o vreme cu ideea politica, dar inconsistent clasei politice in general m-a determinat sa renunt.
m-am castorit dar nu am avut nici un copil. dupa putin timp am divortat, sotia mea nu se putea obijnui cu latura mea spirituala, din ce in ce mai accentuata. la putin timp a avut loc trezirea totala, iar omul Zull Minoras a murit facand loc zeului.
reporterul: ti se spune inca zull, nu?
zull: mi se spune in multe feluri, dar oricum, din omul zull, nu mai este nimic azi, decat o amintire.
reporterul: ce varsta avea omul zull cand s-a produs trezirea?
zull: 27 de ani si 8 luni.
reporterul: si de atunci nu ati mai imbatranit?
zull: daca prin imbatranire intelegi schimbarea morfo-fiziologica a trupului datorita scurgerii timpului, atunci nu, nu am mai imbatranit.
reporterul: omul zull a iubit?
zull: cat de putine cunosti despre zeitati! fara sa fi iubit nu avea cum sa se transforme in zeu. iubirea a fost calea spre zeitate. iubirea e hrana zeilor.
reporterul: vreau sa spun ca si om...
zull: intrebarea dumitale este plina de josnicie. iubirea lumeasca are legitatile ei, pe care ca om nu le poti ocoli.
reporterul: iarta-ma doamne, nu am vrut sa te supar!
zull: bineanteles!
reporterul: cum ati fi descris in urma cu 5 000 de ani experientele pe care omul zull le traia pentru prima data?
zull: ar fi trebuit sa ma intrebi acum 5 000 de ani! s-au schimbat multe de atunci si nu imi amintesc foarte bine. stiu doar ca la inceput am fost foarte speriat, considerand experientele pe care le aveam ca fiind ireale. apoi am inceput sa ma obijnuiesc si sa "inteleg". nu cu mintea ci cu sufletul.
reporterul: se spune. doamne, ca ai murit inainte de a deveni zeu. e adevarat?
zull: da si nu. vechea religie dominanta, ceea ce acum se cheama invataturile lui Dumnezeu date copiilor sai, afirma ca nimeni nu poate accede la viata spirituala pana nu se va naste din nou. omul a murit pentru a se naste zeul.
ca om la inceput imi era teama de moartea fizica si asta pentru ca nu o intelegeam, dar apoi, dupa ce am devenit constient de semnificatia ei, teama a disparut. uneori o cautam ca pe o eliberare. paradoxal, acum moartea fizica ma ocoleste si ma feresc de moarte, dar nu din teama fata de ea ci din iubirea fata de voi!
repoprterul: doamne, daca ar fi sa te nasti din nou ca om, ai alege din nou aceeasi cale?
zull: calea nu mi-am ales-o, mi-a fost sortita! este o urmare a atator alte vieti sub forme extraordinar de diferite de la o viata la alta. este o urmare a incercarilor la care am fost supus de-a lungul acestor vieti. este o incununare a maretiei divine supreme.
reporterul: nu esti tu divinitatea suprema?
zull: citeste tora, citeste vechea biblie, citeste despre Isis, Osiris si zeii greci si ai sa vezi ca nu am cum sa fiu eu Acela. niciodata nu am afirmat-o. eu doar ii pregatesc calea.
in aceasta faza a discutiei, inregistrarea isi pierde claritatea si nu se mai pot distinge decat rareori, franturi de cuvinte inteligibile.