agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-01-09 | |
Recunosc ca am avut momente cand m-am gandit foarte serios la moarte. Atat de serios incat m-am speriat de intensitatea dorintei din mine. Dar exista momente cand trebuie sa plangem (sau sa ne plangem de mila) si momente cand trebuie sa ne oprim si sa ne ridicam capul din pamant. Fiecare dintre noi iubim la un moment dat, fiecare dintre noi avem vise care se sfarsesc brusc sau dramatic, dar lucrurile astea chiar trebuie sa ne opreasca? Iubirea e intr-adevar unul dintre lucrurile importante, chiar cel mai important. Ai lua cuiva iubirea/persoana iubita mai ales atunci cand mai e foarte putin pana cand acea iubire s-ar fi implinit e lucrul cel mai rau care i se poate intampla. Mai rau decat atat e doar atunci cand unei mame ii moare copilul. M-au durut si inca ma mai dor cele intamplate. S-a intamplat in mine o "revolutie" in adevaratul sens al cuvantului, ale carei ecouri nu s-au incheiat inca. Poate ca nu se vor incheia niciodata. Dar chiar sa fiu atat de putin puternic incat sa vreau sa termin un drum care nu trebuie sa se termine acum?
Am ajuns la concluzia ca nu a alege moartea inseamna sa fii puternic, a alege moartea inseamna curajul lasului. Ei bine, eu n-am suportat niciodata sa fiu las. Asa ca am ales sa traiesc. Dar nu sa traiesc oricum, ci asa cum mi-ar fi placut si mie si Alexei sa traiesc/traim. Adica sa traiesc purtand in suflet frumosul si specialul relatiei dintre noi, am ales sa am incredere in oameni chiar cu riscul de a fi dezamagit, am ales sa invat in continuare din propriile experiente dar si din experientele altora, pentru ca numai asa o sa-mi imbogatesc sufletul si o sa ajung sa inteleg lucrurile asa cum sunt ele in realitate. Cu alte cuvinte, am refuzat sa aleg drumul usor. Niciodata n-am ales drumul usor asa ca n-am s-o fac nici acum. Am ales drumul greu pentru ca asta inseamna sa invat tot ceea ce trebuie sa invat din ce s-a intamplat. Am decis sa-mi pastrez iubirea pentru cea care m-a facut sa inteleg ce este iubirea si ce inseamna implinirea prin ceea ce esti tu insuti. Am inteles ca iubirea adevarata nu se petrece intre doua persoane .. ci intre doua persoane care simt si reactioneaza ca una singura. Ramaneti cu bine, si daca pana acum n-ati stiut sa iubiti cu adevarat, invatati. Niciodata nu e prea tarziu pentru asta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate