Când visezi personalități se zice că e de bine, drum nou, șanse...când visezi popi se zice că e pagubă și pârjol. Pun eu capul azi-noapte pe perină...și-n doi timpi mă catapultez direct în lumea viselor. Eram într-o gară, mare de tot, și ce să vezi!...Erau acolo, toți marii noștri scriitori, amestecați de-a valma cu alți călători.Domnul Rebreanu se uita din când în când la ceas, iar Sadoveanu căra după el o ditamai ranița de pescar.Ce să zic , eram extaziată să-i văd pe toți acolo la un loc. Dau să mă duc să m-așez la coadă la bilete: Anton Pann era chiar în fața mea! Mă uitam la el cu coada ochiului, era cam nervos, se vedea cum îi tremura mâna pe baston.Nici una nici două, îmi dă un ghiont în coaste de mai să mă dea grămadă. Mă dau nițel mai în spate, iar mă-nghontește! ,,Ce-ai cu mine bre, nea Antoane?`` zic eu , aproape plângând. ,,Nimic, numa` că v-ați găsit toți păduchioșii grozavi să scrieți în ziua de azi! Ca să nu mai amintesc faptul că din zona de unde vii tu,n-ați fost niciodată destupați la minte!`` Asta era prea de tot! mi-am spus. Uite că se practica și pe vremuri ura între provinciile românești.,,Bine, zic, nu mai scriu, dar lasă-mă cel puțin să iau bilet să mă duc în treaba mea.`` Ce credeți că mi-a zis?....Să mă duc în altă gară! Eh! Ãsta a fost visul, oi vedea eu , de-o fi de bine sau de rău.