Cam acum zece ani, mi-am cumparat chitara electrica . O imitatie de Fender Stratocaster care nu falsa asa tare. Incepusem sa iau lectii de blues . Profesorul meu, un tanar muzician si bun prieten , ma programase la lectii de doua ori pe saptamana . La a treia lectie ii pregatisem o surpriza cocosata , " facusem " o melodie si niste cuvinte in engleza, pe cele trei acorduri de blues pe care le invatasem. Bineinteles, am cumparat doua sticle de Dealu Mare , recolta 86' si niste tigari olandeze marca Devil's Eye , care lasa un gust dulce pe buze. Am sunat la usa lui Adi, profesorul meu . Mi-a deschis si am observat ca era deosebit de vesel . Se alimentase deja cu niste combustibil de prune. Inauntru, pe un scaun , statea obraznic un tanar de vreo 15 ani. Mi-a soptit sa nu-mi fac probleme, ca era un nou student de al lui pe care l-a adus sa asiste la lectia cu mine, ca demo. Garsoniera lui Adi era ca o camera de harem turcesc, insa , cu boxe peste tot, chitari , statii de amplificare si mixere. Lipseau cadanele dar ar fi trebuit sa fie neaparat chitariste sau tehniciene de sunet si sa stie sa faca sex vocal. El era un tip foarte boem insa uneori mintea ii fugea in directii necunoscute si se intoarce dupa doua zile. Din bucatarie aparu deodata o tanara imbracata sumar si cam ametita. L-am intrebat cine e si mi-a zis ca e o prietena care va face backing vocals la urmatorul lui concert. Please meet Carmen . Nice to meet you Carmen, i-am zis si am privit-o adanc in sutien.

Mi-am infipt timid chitara in statie si am inceput sa o acordez . Da-mi mi..mi...mi....mi....mi, si, mi , si ,.....zdraaaaang un acord .....si , sol , si , sol... si asa mai departe . Pustiul ala ingamfat , viitorul elev, se uita cu atentie, se vedea pe fata lui ca e fascinat, cine se indragosteste de chitara electrica e un pierdut. El nu pusese inca mana pe una. Am aprins o tigara, nu inainete sa le plasez cate un pahar de vin la fiecare. Si-au inmuiat buzele in vin ca niste sugative si dupa aia au tras fumuri grele de tigara in piept, pana in strafundurile pieptului.

" Da-i drumul batrane " , mi-a zis, n-avem toata ziua, zise Adi uitandu-se adanc in sutienul lui Carmen. I-am zis emotionat ca am scris o mica piesa , ca exercitiu . A fost asa de entuziasmat incat a declarat ca o sa inregistram acest faimos jam session iar Carmen o sa faca backing vocals. Cum a auzit, Carmen s-a si ridicat, s-a pus in fata unui microfon si a inceput sa se legene ca o trestie beata.

" Hai Mariane , da-i drumul " ......Am luat acordul " la " in pozitia a cincea si am inceput un intro armonic ....unu...doi...trei...patru.....am trecut cu " mici floricele " la re sapte tot in pozitia a cincea , ...unu...doi...trei...patru....si inapoi cu o mica solistica , la re sapte , din nou la, iar la sfarsit , bineinteles, mi sapte care incheie cele opt masuri . Dupa aia am inceput cu vocea ( doua masuri cu voce , doua fara voce ).....In your arms ,..... I feel so good ,...... I feel so safe , ....... baby , in your aaaaarms ,........ life is great ,........ life is cool,...... baby please don't gooooooo ,...... stay with me,.......I need you love.......si faimosul acord mi sapte inainte de urmatoarele opt masuri. Melodia era draguta si Adi a tras un fum dureros de tigara inainte sa inceapa un solo pentatonic de toata frumusetea. Eu, armonia de 8 bar blues, am trecut la pozitia intaia pe grif , mai usor pentru niste degete grase ca ale mele. Pustiul statea " piatra " pe scaun, nu stiu cum sa-ti explic, cand auzi solistica de blues , din " inima ei " cu boxele la un metru de tine e ca si cand ai descoperi muzica din nou. Solistica de blues, daca patrunzi in ea cu sufletul, ti-l modeleaza din nou , ti-l coloreaza in culori divine care nu se gasesc la indemana oricui. Nevoia disperata de dragoste din cantec devenise un clocot de solo electric care
navalea din difuzoare in urechile noastre din ce in ce mai setoase de auditie la volum maxim, de emotie electrica. Adi , cam beat , l-a luat pe pustiulica, l-a introdus intre el si chitara lui si l-a pus sa-si lase degetele de la ambele maini libere peste ale lui. Au continuat " impreuna" un solo dumnezeiesc. Pustiul avea lacrimi in ochi, parca tocmai aflase toate secretele lumii si plangea de bucurie. A simtit atunci toata bucuria muzicii redescoperite . Deodata s-a rusinat de lacrimile lui si a fugit pe usa. Adi a fugit dupa el dar nu l-a prins. S-a intors gafaind si putin enervat. Si la fel de beat. Mi-am luat chitara si am plecat, ca de obicei sperand ca intr-o zi o sa fiu cel mai mare chitarist din preajma. Nu am devenit insa am progresat teribil. Si tot ce mi-am dorit de atunci a fost sa cant la chitara, tot timpul. Dupa trei ani am lasat totul balta si am plecat la cersit prin Europa. Cu o chitara, o boxa cu amplificator , un microfon si un scaun. Nu-mi pare rau de decizia luata atunci . Bucuria mi-a ramas din cauza ca fiecare zi , aproape fara exceptie , cate un pustan de 15 ani , imi arunca in palarie un euro si sta ca o statuie, zeci de minute , uitandu-se la degetele mele care joaca acelasi dans fermecator pe griful unei chitari electrice.