-Aloo! Băi, șmecherule, te ia mama dracului! Ce? Te uiți la mine cu ochii ăia de idiot! Poate îți mânjesc una... Dă niște bani!
E vorba doar de o stradă, un șmecher și un fraier. Uneori ăștia doi își inversează rolurile, nu și-acum, școala s-a terminat, facultatea a fost frecventată doar de unul, și nici el nu a terminat-o, totuși n-au încetat să se întâlnească din când în când prin colțurile cartierului de-acum mai puțin locuit. Avem de a face cu un oraș tipic, cu oameni tipici și glasuri oarecare urlând aiurea-n noapte, cu ochelariști timizi ștergând zidurile, încercând să se ferească de privirile jumulitoare de bani ale atârnătorilor de care colțurile-s preapline, privim și nu ne mai minunăm, căci știm.
-Și dacă nu te-aș fi iubit, aș fi plecat de mult de-aici, la dracu, strânge-mă-n brațe, spune-mi că ții la mine, că m-ai iubi și dacă aș fi sărac...
Parcul ascunde multe secrete. Nu că ar vrea asta, dar trebuie să nu strice tradiția, să se comporte ca atare, ca un parc bine-crescut. Altfel, ar avea frunze luminoase, care odată cu lăsarea serii să se aprindă și să deconspire o mulțime de chestii. Și încă din a doua seară ar rămâne gol, lipsit de umbre și de oameni, de secrete, de frunze (răzbunarea omului e tare-a naibii!), de sens. Un viol accidental și-un cuțit izbit în burta vreunui nenorocit sunt pierderi colaterale, parcul nu ar risca să își aprindă frunzele pentru nimicuri.
-Ce? Ceee??? Unde ești? Vezi că te sun când ajung acolo! Las’ că vezi tu... Nici nu te gândi. Hai, pa, că nu mai am credit.
Telefonul mobil, blestem, binecuvântare și sursă de microunde (zic specialiștii), lumea crede, viața merge mai departe, vânzările cresc, semnalele de alarmă se îndesesc, consumer, marketing, evaluări și oferte irezistibile. Ieri s-a aflat că numărul de utilizatori de telefonie mobilă din nu-știu-care țară a ajuns să depășească numărul fizic al locuitorilor. Bravo lor, nu se încurcă. Hai cu minutul, neamule, că îmi trebe cenți, dă-mi bip că nu te sun, vând aragaz, dau biblii moca, orice, orice, numa’ sună-mă!
-A propos de asta, știai că Venezuela s-a măritat cu Paris? Să vezi ce-o bate Vandam când află!
Pâra, bârfa, haida-haida, radio-șanț, informația circulă, de deformează, se zbârcește sau se umflă mai ceva ca scroafa cu cei treizeci și unu de purceluși, că trebuie să aflăm și noi, ce mama mă-sii. Ar trebui să le mulțumim acelor băgători de seamă, vizoriști, poștași, taximetriști, frizeri și preoți care ne alimentează, ne potolesc setea de a ști, uneori cu mult înainte ca posturile Radio-TV locale să bage de seamă cum și ce, ar trebui să îi plătim din buzunarele noastre, pentru că munca lor suplimentară cere o răsplată pe măsură. Acești oameni minunați și munca lor altruistă ar merita să se privească într-un film omonim făcut în cinstea lor.
-Bine v-am ..regăsit. Astăzi vă prezint o carte scrisă de un tânăr autor care s-a impus prin viziunea [sssssssssssssss] trei morți și un grav rănit în [ssssssssssssss] președintelui româniei a stârnit vii controverse [sssssssssssssss] Îmi curge lacrimi pe obraz / În foc de iubire arzi [ssssssssssssss]
-Gigeleee! Închide dracu televizorul ăla și mergi să îți faci temele!