Exact în seara în care popa Ciocan o dusese la maternitate pe coana preoteasă, găsise și Julieta motiv să intre pe poarta lui, așa pe-amurgite, cu-o găină porumbacă într-un paner, cumpărat , desigur, de la sfinția-sa.
Julieta era o muierușcă de-un metru jumate care băgase satu-n sperieți, luând la rând toate autoritățile. Întâi se-ncurcase cu pădurarul c-avea nevoie de autorizație de tăiere în pădure, bărbat-su fiind tâmplar, apoi îi sucise mințile șefului de post, care în urma scandalului își luase tălpășița prin Oltenia, după care începuse o idilă demnă de cartea recordurilor cu primarul din satul vecin, care se terminase de curând cu-o chelfăneală zdravănă între miniona Julieta și zdrahonul de nevastă a primarului. Julieta ieșise cam jumulită din mâinile ,,doamnei primar``, drept care își tunsese frumusețea de păr blond și des cu fir gros ca de sârmă.
Când trecea pe drum, femeile se uitau cu furie și teamă după ea, spunând că spurcă țărâna pe unde calcă. În secret, o admirau însă, pentru curajul ei nerușinat de-ași înfige adânc privirea în ochii bărbaților, încât aceștia, chiar de erau dublu cât ea, și ca vârstă și ca-nălțime, se pierdeau ca măgaru-n ceață.
Așadar, Julietei i se pusese la suflet popa. Ce e drept, e drept: era arătos, înalt, slăbuț cu nște ochi verzi care te duceau cu gândul, mai degrabă, la flăcările iadului decât la psalmii lui David.
De vreo câteva săptămâni, se ducea și ea la slujbă duminica și când preotul ieșea cu sfintele daruri, se-arunca lasciv la picioarele lui dându-și ochii peste cap, încât te-așteptai să-i vezi roșind până și pe sfinții zugrăviți pe pereți.
Veronica, nevasta consilierului bisericii, o-ntrebase pe Rica lu` Gicu:
- Ricuțo, o fi ajuns biserica noastră circ pentru prăpădita asta? de când vine ea la slujbe?
- Eh! vine la slujbe!...vine după Ciocan, nu să vede? să tăvălește dă zici că e cățeaua lu` Pompieru`.
- Să ne apere Dumnezeu! o să se ducă buhu`, ascultă ce-ți spui io!
Într-un fel ,,ochii neadormiți`` ai satului erau în așteptarea unei povești ,,murdare`` între tânărul preot și zăpăcita de Julieta. Așa că exact în momentul în care ea intra pe poarta popii, Veronica se duse-n casă la bărbată-su` și-i zise:
- Nelule, e cazu` să intervii și să faci ăl mai curajos și mai bun lucru din viața ta!
Omul citea pe-un ziar vechi și auzind-o pe nevastă-sa ce zice, lăsă ziarul deoparte și-o privi malițios pe deasupra ochelarilor:
- Să nu-mi zici să mă duc să candidez la primărie că sunt cam bătrân...
- Taci din gură! ia d-aci banii pă contribuții și du-te de-i du popii, acu` în minutu` ăsta. Teleleica lu` Badea a intrat la el în curte cu găina-n paner. N-a sunat, n-a strigat, e clar că are vorbă cu el. Intră și tu tot la fel, peste el în casă, zi-i c-ai strigat da` n-a auzit. Fă asta pentru el, că e tânăr și zăpăcit, da` și pentru preoteasă că tare mi-e dragă!
- Mă femeie, ești nebună la cap? cum să intru-n curtea lui așa, netam-nesam, ce sunt de la procuratură?
- Știam io că ți-e frică! las` că mă duc io, și Veronica îi puse baticul pe cap, luă banii din sertarul bufetului și p-aci ți-e drumul!
Popa ședea patru case mai încolo, și Veronicăi i-ar fi trebuit câteva minute s-ajungă, dar necazul a făcut s-o oprească Aurica lu` Titi s-o-ntrebe dacă nu vine la parastasul de sâmbătă. Cum era un fel de ,,vorbă lungă``, a ținut-o pe Veronica de vorbă preț de vreo zece minute, înșirându-i câte-n lună și-n stele despre colaci, grâu și alte cele legate de pomenirea morților. Când, în sfârșit, scăpă de ea se-noptase binișor, așa că ea intră fără să fie observată în curte la popa. Urcă ușurel scările și observă imediat o lumină slabă chiar în camera din față, ,,salon`` cum îi zicea popa. Privind pe geam, văzu în mijlocul camerei un ghiveci mare de flori în care erau înfipte două lumânări groase, din cele de botez, pe canapea Julieta zăcea tolănită toată, iar popa dezbrăcat până-n brâu turna vin în două pahare. Asta era nemaipomenit! în mintea ei dracii jucau deja tontoroiul în jurul ghiveciului cu lumânări. Așteptând să-și revină un pic, privi în continuare cum popa dă drumul la muzică și pe ritmurile fierbinți ale lui Joe Cooker, care cânta ,,you can live your hat on``( gusturi fine popa!) se bâțâi puțin prin fața Julietei, după care c-un gest de terminator, înfipse mâna-n ea și-o trase violent la pieptul lui. E un fel de-a spune, ea fiind cam pe jumatate cât el. În acest moment, apriga muiere a lui Nelu, se duse direct la ușă, bătu și-apoi intră. Cu-o viteză de panteră, Julieta sărise îndărăt pe pat, având și oarecare experiență în asemenea cazuri.
- Bună seara părinte! iertați de deranj, am venit cu banii, am strigat la poartă dar n-ați auzit. Noi plecăm mâine la București, poate aveți nevoie...
Popa luă cămașa de pe brațul fotoliului, nu înainte de-a opri muzica, și-n loc să răspundă Veronichii, se-adresă ,,musafirei`` în modul cel mai firesc cu putință:
- Mulțumesc pentru găină, doamna Julieta, preoteasa o să se bucure.
Julieta o luă din loc, știind foarte bine că-n astfel de cazuri se aplică zicala ,,fuga e rușinoasă dar e sănătoasă``. După ce ieși, preotul aprinse lumina și-ndrăzni s-o mintă în față pe Veronica:
- A venit această vecină a noastră pentru o spovedanie și dorea și împărtășanie, încercă el să explice prezența sticlei de vin, uitând cu desăvârșire că paharele n-aveau nici o legătură cu spovedania.
- Eu nu v-am întrebat nimic, să mă iertați, dar spovedania se face la biserică în sfintele straie preoțești! seara bună!
Popa rămase pe gâduri nemaiștiind decât să zică un ,,Doamne-ajută!``
Ajunsă acasă, Veronica îi dădu raportul lui Nelu care-o aștepta ca pe ace:
- Dacă mai întârziam îi găseam înnădiți! dacă ție ți-e frică, io mâine mă duc să-l dau p-ăsta pe mâna popii Rupea, să-i dea o sfântă mamă de bătaie!