agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-10 | |
Poate că mai mult decât în alt anotimp, Dolly este în derută primăvara. Toate trăirile ei se zbat în incertitudine, se concentreaza greu și este plină doar de pofta de a căuta chintesența tinereții ei naive și bolânde. Dolly n-are probleme existențiale crunte, de aceea își permite luxul de a se confrunta cu o problemă în fața căreia copiii din Africa ar rămâne fără cuvinte; în cele din urmă se hotărăște:
- Îmi voi lua bocancii cei nervoși, blugii Lee Coper cu aspect murdar, îl voi alege pe Andrei că-i mai beton și are bani, dupa care mă-mbăt mangă la bairamul din 20 ... Clonarea umană zilnică trece, astfel, dincolo de mult trâmbițatul proces științific. Clonarea ideilor, a mentalităților, a principiilor șubrede și ușuratice, a modei, a stilului, a gesturilor, a cuvintelor. Nu degeaba prima clonată a fost o oaie: spiritul de turmă, uniformizarea, iată dovada tristă a unei societăți aflate sub imperiul unei din ce in ce mai perimate zodii a Gemenilor. Mi-am clonat sufletul după sufletul vremii fiindcă altfel aș fi stat încă pe banca de rezerve cu vopsea scorojită. Clona înseamnă moarte. Moartea noului sau a originalului, a evenimentului, a întâmplării, forțarea mâinii lui Dumnezeu și fluxul continuu al unei fabrici care produce, să zicem, ulei îmbuteliat în sticle de aceeași mărime, aceeași formă, cu aceeași insipidă etichetă. Oamenii se clonează aproape involuntar, zi de zi, unul după altul. Mor și se nasc iar, se copiază până la identificarea cu "originalul" care și el e copiat după o altă copie, și tot așa, într-un lanț al sălbăticiunilor umane, lung și anost. Sunt convinsă ca l-am fi clonat și pe Dumnezeu dacă am fi putut. Aceasta ar fi fost o știre trăznet, nu ? Am fi umplut străzile cu Isuși ca să avem în cine să lovim cu pietrele din suflet, pietrele de la rinichi, cu pietrele sisifice ale vieții noastre tot mai atinse de lipsa de rost. Haideți să gasim, domnilor, oameni geniali, oameni superinteligenti, femei frumoase și bărbați seducători și să-i clonăm, în serie, cu ștanță și control C.T.C., să îi livrăm apoi în vid pe piața hulpavă a societății acesteia, nesătule și handicapate moral, sa vedem ce profit avem, să ne depășim limitele, să progresăm! Dac-ar fi să-mi clonez un înveliș de carne pentru suflet, aș alege sa mi se ofere o clonă după Decebal: să-mi văd România verde, sa mănânc miere de albine lângă gradina cu varză și viezuri, să mă-mbăt curat și să văd ce-au furat rușii de la mine peste ceva timp. Să mă sinucid apoi, nu din mândrie sau eroism, ci de rușine - că, peste două mii de ani,tinerii habar nu vor avea cine am fost ! - Cum, Dolly, iar s-a stricat copiatorul ? Lasă, în seara asta încearcă să fii Tu ! S-ar putea să nu te doară ! (2001)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate