agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2329 .



Tragedia destinului
proză [ ]
continuare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andreasi ]

2005-06-10  |     | 



L-am privit incurcat,respectandu-i momentul de slabiciune si mi-am asezat timid mana pe ceafa lui arsa de soare, intr-o mangaiere pioasa. Umerii incepu, sub mangaierea mea sa-si slabeasca ritmicitatea tresaltarilor, semn ca zbuciumul sufletesc incepea sa se potoleasca. Incet dupa un timp, isi ridica capul din piept si zambind fortat imi spuse:
-D-apai sa ma ierti domnule pentru slabiciune,si pentru lacrimi, dar acum doar cu ele am mai ramas.
N-am indraznit sa-i raspund, nu aveam nici ce, am continuat sa-l privesc in tacere, asteptand sa-si deserte ofurile teribile ce-l framantau.Ma privi cu ochii tristi din care disparuse luminita sagalnica cu care ma intampinase, acum erau mai intunecati si se vedea in ei o durere amarnica.
-Cat e ceasul?E trei, ma duc sa dau mancare la copii, se auzi glasul femeii de pe banca.Atunci nea Nae tresari iar fata i se schimonosi intr-un rictus de durere si neputinta.
-Mergi, Marie, mergi, ca le-o fi foame.
Femeia se ridica si pleca catre liziera padurii, cu mers grabit, surprinzator, dupa starea de incremenire in care statuse pana atunci.Nea Nae, o urmarea cu privirea, pana cand femeia disparuse in palcul de copaci de la liziera, se intoarse catre mine si zise:
-O fi fost vreun blestem din vechime, ori in neamul nostru de cepari, ori al ei de cotaieni.Eram incurcat, neputincios in ai da vreo replica, nestiind cine sant ceparii sau cotaienii, asteptam in mod voit, fara a intreba, cu un stoicism silnic, in dorinta de a afla urmarea.Dupa un timp, in care sorbi din toiul de tuica, cu miscari masurate si incete, continuind sa ma priveasca fara a ma vedea, imi zise:
-Da o tigare, ai 'mneata? Aoleu...ce era sa fac, ia bre restu'am si uitat de el, uite saptezeci de mii, si-mi intinse banii.
-Lasa-i la dumneata nea Nae, am raspuns eu intinzandu-i pachetul de tigari, cheama-l pe Gheorghe sa-ti aduca un pachet si mai ia-ti o tuica.
-No, ca nu-i drept, zise el si mi-am dat seama ca momentul de slabiciune trecuse, adica cum, imi dai un dest' si eu iti iau toata mana? Si daca vrei sa stii dumneata eu nici nu fumez, doar asa la ocazii si nici tuica nu mai vreau,nu vezi ca si asta are aproape o juma'de litru?Ajunge mai baiete.
-Dar nu are nimic, nu vrei sa mai bei azi o sa bei maine, lasa banii la matale.
-Dar de o tuica sa beau maine, am si eu, ca macar atata venit sa-mi de oile, zise el mucalit.
-Te rog sa ma ierti, am zis fortand nota de al aduce la firul povestii asa ca am intrebat:
-Cine sant ceparii si cine sant cotaienii?
Intrebarea mea l-a insufletit, semn ca am luat-o pe drumul cel bun.
-D'apai domnule draga, noi pe aci cand vorbim de unii de altii ne zicem dupa porecla locurilor de bastina.Ceparii, santem noi astia de la Fagaras, moiceni astia din Moieciu si Bran, gusati aia de la Rucar, cotaieni aia din Satic, apoi vine mihaltii din Dragoslavele, apoi alora de mai devale de pe la Stoienesti catre Malu cu Flori, le zice gherlani.Apai ai inteles acu cum sta treaba?
-Am, inteles nea Nae, am inteles.Dar de unde poreclele astea?
-Apai dumnezeu stie, ca e din vechime, eu om la aproape optzeci de ani, asa le-am pomenit.Aia e aia, ailanti e ailanti, aici nu te pot lamuri.
-Dar ce este cu blestemul ceparilor sau al cotaienilor?
Mosul a cazut putin pe ganduri, a mai luat o gura de tuica, s-a sters la gura cu dosul palmei si a zis:
-Apoi, cum iti spuneam, cand i-a venit vremea de insuratoare lui Moise, baiatul al mare al meu, traia atunci si baba , i-am chemat sa alicim averea.Cum am zis am facut-o pe din trei, egal sa stii- de parca impartirea lor m-ar fi interesat in mod expres- si le-am zis, ca partea mea, dupa ce mor, ramane aluia care ramane cu mine si cu masa.Acu e alta lege, continua mosul autostiutor, ca mosteneste cite o parte din ce i se cuvine masi, si ca a mea ramane a mea cat traiesc plus partea de la baba.Ei eu na-am facut asa, ca parca nu mi s-a parut buna atata vreme cit e ingaduinta si imparteala facuta drept.Copii s-au ingaduit unul pe altul, ca Moise s-a mutat la mihalta, a facut casa, s-a capatuit in alte rosturi, i-a lasat oile lui Ion cu intelegere la imparteala dreapta.Moise a invatat meserie si acu lucra la fabrica aia de masini de la Campulung.A convenit cu frate-sau sa-i tie oile, plateste pasunatu si ia si el dreptu lui ce i se cuvine, branza, urda, unt si toate cele.Primavara inainte sa plece oile la munte,vine cu nevasta, cu socru-sau sa le tunda, ii da lui Ion banii de munte, ca sa stii, noi avem stana in Batrana si platim banii la rucareni ca muntele-i al lor din vechime.Mai vine odata la ravasit cam pe la sfantul Dumitu cand coboara turmele isi numara oile, isi ia tainu mai plateste lu Ion niste bani pentru iernat, ca dupa sf.Dumitru,coboram oile devale in Baragan si mai venim in primavara.La vreo tri ani dupa ce Moise a plecat la casa lui, s-a capatuit si Ion cu muiere.A cunoscut-o in Tamas unde tarleam langa un cotaian.Era fata lui, mijloaca.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!