agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-12 | |
10 August, 2003. O dimineata superba, salut soarele cu ochii abia
deschisi, "Hello, Sunshine!", si incep sa ma pregatesc pentru a pleca la aerodrom. In urechi imi canta "Take my breath away" si mintea incepe sa o ia razna, ma gandesc numai la zbor, "De abia astept sa ma agat intr-o termica zdravana si sa am din nou lumea la picioare pentru macar cateva minute.". Odata ajunsa la aerodrom, ii intalnesc pe colegi, mai zambitori si mai veseli ca niciodata; se vedea ca le prieste vremea buna. :) Scoatem planoarele, mergem pe start, aceleasi sarcini le avem de indeplinit, instalam masa conducatorului de zbor, locul in care vor sta elevii si vor urmari zborul, careurile de decolare si aterizare... Cand totul este gata, ne este scrisa pe tabla pregatirea nemijlocita a zborului, la analiza apar aceleasi greseli de acum cateva zile, semn ca bobocii au intrat in "perioada castravetilor" :). Se intind cablurile, noi ii ajutam pe primii elevi ce deschid ziua de zbor sa se echipeze. La ora 10:05 decoleaza primul planor, apoi al doilea, le urmarim... si tot asa, pana pe la 12 si ceva, cand la start mai apare un planor, IS32A, pe care se aude ca va zbura Catalin Porumbu; in urma cu cateva zile zburasem impreuna, pe B2, pentru ca eu sa mai invat cate ceva din tainele termicii si, in consecinta, m-a ales din nou, pentru a-mi arata cum e cu distanta. Am pregatit planorul, Catalin a incarcat traseul pe logger si ne-am echipat cu parasutele. Am decolat la mosor, iar dupa declansare am plecat spre Simeria, unde era si un cumul. Cu chiu, cu vai, am reusit sa urcam 200 m, iar de acolo - numai gauri zdravene. Pana la urma am ajuns la Chimindia, unde se formase un nor mai serios sub care sa incapem si noi cuIS-ul care nu este tocmai un B2 sau D2. Am zburat in jur de 45 de minute in zona aerodromului, aveam impresia ca a trecut o vesnicie, iar noi nu mai plecam pe traseu. Odata ajunsi la 1000 m si intrati pe traseu, logger-ul a inceput sa piuie :), semn ca suntem pe drumul ce bun. Am dat raportul de pozitie, ora la care am plecat spre alte locuri :) si aprobarea de zbor. Vantul batea din Vest, norii care ii aducea cu el ne-au urcat si coborat de multe ori. Credeam ca daca suntem pe 32A, nu voi pilota foarte multa vreme, dar Catalin mi-a spus parametrii de zbor si mi-am dat seama ca nu e chiar atat de greu...in fond, tot planor e! :) Inainte de a ma urca in planor, mi s-a sugerat ca ar fi cazul sa imi iau o punga, :)) in cazul in care mi se face rau de la stomac; "Gandeste-te ca vei zbura mai mult de 4 ore!". Desi zbor de mult timp, am urmat sfatul unuia dintre instructori... :) Locurile pe care le-am vazut erau nespus de frumoase, era pentru prima data cand ma indepartam serios de casa. La o ora si jumatate dupa ce am plecat la drum, am inceput sa ma intreb daca am facut bine ca am acceptat sa fac acest zbor. : In minte imi apareau to felul de ipoteze ingrozitoare, "daca aterizam afara? daca mi se face rau?". Ma macinau intrebari, Catalin nu zicea nimic, iar mie nu imi ramaneau decat gandurile... Pana la urma, am inceput sa vorbim, mi-a aratat pista de la Arad. Eram la Lipova. Incercarile de a lua legatura cu Turnul de Control de la Arad au esuat, intrucat bateria statiei noastre era goala. Au urmat o gramada de sate si orase, de dealuri si tot felul de locuri pe care nu le vazusem niciodata. Palaria rosie ce o aveam pe cap nu mai putea sa ma apere de soare, simteam cum mi se ridica stomacul in gat, ametelile imi dadeau transpiratii. Scaparea era mereu termica de la baza norului, unde reuseam sa ma mai racoresc. Au urmat Pancota si Varful Ineu, apoi a inceput sa se vada, undeva spre Sud, aerodromul. "Casa, dulce casa!"; dar noi ne-am continuat zborul, eram la 2500 m si ne indreptam spre Alba. Vremea era tarzie, cerul se spalase, nici un nor, nici macar termica seaca nu mai era. :( Acul altimetrului cobora repede, semn ca ar fi bine sa renuntam la traseul propus de dimineata. Am ajuns numai pana la Orastie, dar satisfactia era foarte mare. Starile de ameteala ma lasasera in pace, ma simteam excelent, Catalin imi povestea despre importanta gandirii pozitive in ceea ce priveste zborul de distanta, "Niciodata sa nu te gandesti ca vei ateriza afara, mereu trebuie sa iti spui, inainte de a urca in planor, ca vei reusi sa duci la bun sfarsit misiunea!". Cu 1500 m am plecat spre Hunedoara, unde mai spirala un planor, aflat de aproape 5 ore in aer. :) De la Hunedoara, cu 1000 m, am schimbat directia spre aerodrom. Cu flapsul pe -1, lansati, am ajuns acasa. "604, cu 300 m, intru in tur de pista pe latura de Sud!"; "Confirm, 604!". Au urmat virajele 3 si 4, apoi aterizarea la hangar. Frumos zbor! :) Totul a durat 4 ore si 10 min, in care am parcurs 308 km. :) Toata lumea se astepta sa ma vada coborand din planor cu punga plina, dar Catalin a avut grija sa ii asigure ca am, citez, "un stomac de camila batrana!". :)) Ziua s-a incheiat cu aterizarea unui elev ce se intorcea, victorios, de la zborul de 5 ore. Analiza zborului a fost lunga, s-au povestit mai toate greselile din timpul saptamanii, dar si progresele intalnite la toate categoriile de sportivi. Alte bucurii au inceput sa curga odata cu inceperea unei noi saptamani de zbor... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate