Abia please batranul, ca se si auzira mai multe glasuri:
- Unchiasul, e de moda veche, spuse functionarul.
- Domostroi-ul* in persoana, zise doamna. Ce conceptie barbara despre femei si casatorie!
- Mda, suntem inca departe de vederile europenilor asupra casatoriei, adauga avocatul.
- Si doar esentialul e tocmai ceea ce oamenii acestia nu pricep, spuse doamna, si anume ca fara dragoste casatoria nu e casatorie, ca numai dragostea sfinteste casatoria si ca adevarata casatorie este numai aceea care sfinteste dragostea.
Vanzatorul de pravalie suradea si era numai urechi, straduindu-se sa-si intipareasca in minte cat mai multe din aceste vorbe intelepte, spre a le folosi la vreun prilej .
In timp ce doamna isi debita discursul, auzii in spatele meu un sunet ce aducea cu un hohot de ras sau de plans brusc intrerupt si , intorcandu-ne privirile intr-acolo, am zarit pe vecinul meu, domnul cel singuratic cu parul carunt si ochii sclipitori, care, atras pesemne de discutie se apropiase pe nesimtite de noi . Sta in picioare , cu mainile prinse de speteaza banchetei sip area foarte tulburat: fata ii era infierbantata, iar unul din obraji avea o o zvacnire nervoasa.
- Si care-i acea dragoste.. dragoste … dragoste.. care sfinteste casatoria ? intreba el , inecandu-se.
Vazand tulburarea interlocutorului ei, doamna se sili sa-I raspunda cat mai bland si pe indelete:
- Dragostea adevarata … Daca intre barbat si femeie exista aceasta dragoste, atunci si casatoria e cu putinta, spuse doamna.
- Da, da , dar ce intelegeti prin dragoste adevarata ? intreba domnul cu ochii sclipitori, zambind stanjenit si rusinat parca.
- Stim cu totii ce este dragostea, spuse doamna cu dorinta vadita de a pune capat discutiei.
- Iata ce eu unul nu stiu, zise domnul. V-as ruga sa definiti ce intelegeti...
- Cum asa ? e foarte simplu , raspunse doamna , dar ramase pe ganduri. Dragostea ? Dragostea este preferinta exclusive ce dam unui barbat sau unei femei fata de toate celelalte fiinte omenesti, spuse ea .
- Preferinta pentru cat timp ? Pentru o luna ? Pentru doua zile , sau pentru o jumatate de ora ? facu domnul cu parul carunt si izbucni in ras .
- Nu-i asa, domnule, probabil ca nu vorbim despre acelasi lucru .
- Ba despre acelasi lucru .
- Dumneaei spune , intervene avocatul, aratand spre doamna de langa el, ca o casatorie trebuie sa decurga in primul rand din afectiune, din dragoste , daca vreti, si numai daca aceasta exista, casatoria reprezinta ceva, ca sa zicem asa, sfant. Apoi, doamna spune, de asemenea, ca orice casatorie care nu are la baza o afectiune fireasca – o dragoste, daca vreti – n-are in ea nimic din ceea ce am putea numi obligatii morale . V-am inteles bine ? intreba el , adresandu-se doamnei.
Doamna incuviinta cu o miscare a capului explicatia data ideii sale .
- Pe urma… isi continua avocatul cuvantarea, dar domnul ce nervos, ai carui ochi aruncau vapai acum, se stapanea de bune seama cu greu si taind vorba avocatului, incepu:
- Ban u, si eu ma refer la acelasi lucru, la preferinta pe care o dam unui barbat sau unei femei fata de toate celelalte fiinte omenesti, numai ca va intreb : preferinta pentru cat timp ?
- Pentru cat timp ? Pentru mult timp, uneori pentru toata viata, raspunse doamna ridicand din umeri.
- Vedeti insa ca asa ceva nu intalnesti decat in romane, in viata niciodata. In viata aceasta preferinta exclusiva poate sa dureze cativa ani de zile, ceea ce se intampla foarte rar , caci mai adeseori tine numai cateva luni, daca nu chiar cateva saptamani, zile sau ore, spuse el, de buna seama constient ca parerea sa ii surprinde pe toti si multumit de faptul acesta.
- Vai, cum puteti spune una ca asta ! Da` de unde ! Nu-i asa ! Dati-mi voie ! am raspuns tustrei in cor. Pana si functionarul scoase un sunet prin care isi manifesta dezaprobarea.
- Da, stiu, striga mai tare decat noi toti domnul cel carunt, dumneavoastra vorbiti despre un lucru pe care lumea il considera existent intr-adevar. Orice barbat simte fata de orice femeie frumoasa ceea ce dumneavoastra numiti dragoste .
- Vai, e groaznic ce spuneti : dar nu exista oare intre oameni acel sentiment pe care-l numim dragoste si pe care nu-l daruim numai pentru cateva luni sau ani, ci pentru toata viata ?
- Nu, nu exista. Chiar daca am admite ca un barbat ar prefera toata viata lui o anumita femeie, atunci dupa toate probabilitatile femeia va prefer ape altul, caci asa a fost si asa este de cand lumea, spuse el si, scotandu-si tabachera aprinse o tigara.
- Totusi, nu este exclusa reciprocitatea , spuse avocatul.
- Ba este exclusa, riposta el , tot asa cum este exclus ca intr-o caruta cu mazare sa cada alaturi doua boabe insemnate de mai inainte . Afara de asta , aici nu e vorba numai de improbbabilitate, ci , desigur , de un fenomen de saturatie . A spune ca iubesti toata viata numai un barbat sau o femeie, e ca si cum ai afirma ca toata viata vei arde o singura lumanare , zise el , tragand cu nesat din tigara.
- Dar dumneata vorbesti numai de iubirea trupeasca. Se poate sa nu admiti ca exista o dragoste , intemeiata pe identitate de idealuri , pe o afinitate spirituala? Intreba doamna .
- Afinitate spirituala ! Identitate de idealuri ! repeta el, emitand sunetul sau caracteristic . In acest caz nu vad de ce s-ar culca impreuna ( iertati-mi brutalitatea). Caci oamenii se culca impreuna pentru ca au aceleasi idealui, raspunse el, izbucnind intr-un ras nervos .
- Dati-mi voie , dar faptele contrazic spusele dumneavoastra, obiecta avocatul. Noi vedem ca exista casnicii, ca toata omenirea sau majoritatea ei traieste intr-o convietuire conjugala si ca numerosi oameni raman cinstiti de-a lungul vietii conjugale, care dureaza ani si ani de zile.
Domnul cu parul carunt izbucni iarasi in ras :
- Mai intai sustineti ca la baza casniciei sta dragostea, iar atunci cand imi exprim indoiala in privinta dragostei ca fapt existent, cu exceptia celei sexuale, imi demonstrati , existenta dragostei, aducandu-mi drept argument faptul ca exista casnicii. Numai ca in vremurile noastre casnicia nu-i decat o minciuna!
- Va cer iertare, dar nu-i asa, spuse avocatul, am spus numai ca au existat si ca exista casnicii..
- Da, exista. Intrebati-ma insa de ce exista ? Ele au existat si exista pentru oamenii care vad in casatorie un nu stiu ce misterios, o sfanta taina, care le impune anume indatoriri in fata lui Dumnezeu. Intr-adevar, pentru acestia ele exista, pentru noi insa nu . La noi, oamenii se casatoresc fara sa vada in casatorie altceva decat o imperechere si rezultatul este fie inselaciunea , fie silnicia. Inselaciunea e mai usor de suportat. Barbatul si sotia insala numai lumea, lasand sa se creada ca ar fi monogami , cand in realitate traiesc poligamie sau poliandrie.Si asta e destul de rau, dar mai merge.Cand insa – si lucrul acesta se intampla cel mai adesea – sotul si sotia si-au asumat obligatia formala de a trai toata viata impreuna si chiar din a doua luna a casniciei incep a se uri unul pe altul, doresc sa se desparta si totusi stau laolalta , atunci ajung la acel infern ingrozitor , care-i duce la betie, care-i face sa se impuste, sa se omoare sau sa-si cotraveasca fiecare viata lui si pe a celuilalt, spuse el, vorbind din ce in ce mai repede, fara a ingadui cuiva sa spuna un cuvant si infierbantandu-se din ce mai mult .
Toti taceam. Era o liniste penibila.
- Da, fara indoiala, intervin si episoade critice in viata conjugala, spuse avocatul,vrand sa puna capat unei discutii care devenise neplacut de aprinsa.
- Mi se pare ca ati aflat cine sunt ? intreba domnul cel carunt cu glas scazut si in aparenta calm.
- Nu, n-am avut placerea .
- Placerea n-ar fi prea mare. Eu sunt Pozdnisev , acela care a trecut printr-unul din acele episoade critice de care vorbeati adineaori , episod in care si-a ucis sotia , raspunse el sin e cuprinse pe toti cu privirea , trecandu-si repede ochii de la unul la altul.
Nimeni dintre noi nu gasi ceva de spus si toti tacuram..
- Eh, totuna e , spuse el, slobozind sunetul sau caracteristic . De altfel , va cer scuze ! Da !.. N-o sa va mai stingheresc.
- Nicidecum, va rog… spuse avocatul, nestiind nici el la ce se referee acest “va rog “.
Dar Pozdnisev, fara sa-i dea ascultare, se intoarse cu o miscare brusca si se duse la locul sau. Domnul si doamna incepura a vorbi in soapta. Eu sedeam alaturi de Pozdnisev si taceam, negasind nimic de spus. Era prea intuneric ca sa pot citi si de aceea am inchis ochii, facandu-ma ca vreau sa dorm. Am mers astfel in tacere pana la statia urmatoare. La aceasta statie domnul si cu doamna trecura in alt vagon, dupa cum aranjasera inca dinainte cu conductorul. Functionarul se instala pe bancheta si adormi. Cat despre Pozdnisev , fuma tot timpul sib ea din ceaiul pe care si-l pregatise la gara precedenta.
Cand am deschis ochii si l-am privit, imi spuse deodata pe un ton hotarat si enervat :
- Poate ca tovarasia mea va este neplacuta, acum, cand stiti cine sunt ? In acest caz pot pleca.
- O, deloc, domnule , va rog…
- In cazul acesta nu doriti si dumneavoastra un ceai ? Numai ca e cam tare. Si-mi turna si mie un ceai. Ei pretend….. Si toti mint … spuse el.
- La ce va referiti ? intrebai .
- La acelasi lucru: la dragostea asta a lor si la ceea ce este ea in realitate. Nu vi-i somn ?
- Nu, deloc.
- Atunci, daca vreti, va voi povesti cum chiar dragostea asta m-a dus acolo unde am ajuns.
- Bineinteles, daca nu va vine greu.
- Nu, mai degraba imi vine greu sa tac. Dar de ce nu beti ceaiul? Sau e prea tare ?
Intr-adevar, ceaiul era ca berea, totusi am baut un pahar. Intre timp trecu conductorul. El il petrecu cu ochii plini de ciuda, fara a scoateo vorba si nu-si inceput povestirea decat in clipa in care celalalt disparu.



* Domostroi - cod al relatiilor de familie, sociale si economice ale oraseanului rus instarit, datand din secolul al XV-lea sau al XVI-lea ; la baza lui sta principiul puterii nelimitate a capului de familie asupra tuturor membrilor ei.