Tanti Grette e o femeie de aproape doi metri lungime și unul lățime. E aproape cheală dar asta nu se prea bagă de seamă, umblând tot timpul îmbrobodită. Este și puțin limbută, iar ca totul să fie complet adoră să vorbească tot timpul, necontând tema abordată. E văduvă de vreo cinci ani și singura ei bucurie este Maura, fiica veșnic studentă, acum fiind la Paris la al doilea doctorat. Toate le-a făcut fata la stat, cu bursă, fiind parcă predestinată să nu termine niciodată de-nvățat. Lumea rea vorbește cum că biata fată a preferat să stea prin școli decât cu nebuna de maică-sa, care și la șaișpe ani o înfășa în pătură și-i dădea să mănânce măr ras cu biscuit, doar ca să-și aducă aminte cum era ea bebeluș. Tanti Grette i-a trimis continuu pachete cu tot felul de bunătăți, așa că fata, încet dar sigur, o prinsese de la urmă cu greutatea.
Femeia mai are o meteahnă: se oprește de vorbă cu toată lumea de pe stradă. Fiind un orășel mic, oamenii se cunosc foarte bine, astfel că are cu cine sta de vorbă.
- Juji, Juji! stai să te-ntreb ceva!
Juji e încasatoarea de la Renel, care-o cunoaște că e ,,vorbă lungă``.
- Zii fuga tanti că mă grăbesc.
- S-a scumpit curentu`?
- Nu, nu, stai liniștită, e la fel ca luna trecută, încearcă ea un răspuns din mers. Dar ți-ai găsit!
- Stai să te-ntreb: ce face fata ta?
- E la facultate la Sibiu, mulțumesc bine, dar Maura dumitale? se aventurează Juji.
- Of, Doamne! e la Paris, tre` să termine și doctoratu` ăsta, dar ea vrea să vină acasă să lucreze aici, în orașu` ăsta prăpădit unde și primaru` scuipă pe jos, și ea e deșteaptă, fină, a învățat în Elveția, la Londra, acum la Paris, cu bursă știi, că are ambiție și la noi aici, ea n-are ce să caute, prin parcuri sunt numai derbedei fără ocupație, pănă și doctorii sunt niște neamuri proaste, tu știi cum am crescut-o eu, m-am chinuit să am o fată ca o floare, mă omor dacă vine in zona asta și pune ochii pe ea vreun derbedeu d-ăsta bădăran, că ea e sensibilă ca o căprioară, am vorbit cu ea la telefon săptămâna trecută și e tot fată mare, așa cum am născut-o eu, zii și tu, nu merită un intelectual, așa ca ea, s-o răsfețe, s-o alinte, nu un necioplit ...
- Hai că plec tanti, multă sănătate fetei! Juji e amețită de-a binelea, nu-nțelege deloc cum vine treaba cu intelectualul care trebuie s-o alinte pe virgina Maura de treizeci de ani.
- Mia, Mia stai așa! tocmai a pus ochii pe Mia, secretara primăriei, care-i este o fostă vecină. Aceasta, se grăbește bineînțeles, cunoscând foarte bine limbarița Grettei.
- Ce faci Grette? tot pe drum? zii iute că mă duc pân` la școală.
- Of măi Mia! ai auzit că Maurica vine de la Paris și vrea să lucreze aici pentru nu știu ce proiect și tu știi Mia că eu am crescut-o ca pe-o floare din fereastră, ce să facă ea aici în orașu ăsta unde și directoru` școlii scuipă pe jos și lumea e proastă..
- Grette, vorbim mai târziu la telefon, că am treabă, te sun eu mai târziu!
- ...și ea mititica e delicată și merită un intelectual că e neprihănită...
- Ok Grette, o zi bună, mai vorbim!
- ...la Londra, la Paris, doar tu știi, e păcat de ea...ca o căprioară....cu vreun bădăran...