(Continuare)

Deschid ochii regăsindu-mă in mașina, ținând in mana telefonul. Nu aveam nici un apel in curs. Caut disperat sa vad daca pe telefon este înregistrat vreun apel, insa nimic; răsuflu ușurat. Am visat.

Gradina Lileyiei

Invart cheia in contact, mașina pornește si dau sa plec. Privesc insa in oglinda retrovizoare din nou si dau iar de chipul lui.

„Unde mergem?” mă privește zâmbind malefic, cu mâinile in sân; e lângă mine, e in spatele meu pe bancheta din spate si pare sa rada, privirea ii e din ce in ce mai grea, nu i-am putut-o suporta niciodată.

„Tu, iubitul meu Ilo, nu mergi nicăieri… ai sa ramai in aceeași lume din care te-am adus!” Rămâne un pic blocat, Ilo e blocat pentru prima data de când l-am cunoscut, zâmbetul ii devine din ce in ce mai crispat si privește neîncrezător la cel din fața lui.

„Bine ai revenit, Heo. Așteptam de mult prilejul sa te cunosc.” Știe ce urmează; știe ca dincolo de vorbele acestea e mai mult, va fi mai mult; știe ca va fi o luptă, dar e în dezavantaj. Daca răutatea sa e cunoscută, despre Heo nu știe foarte mult. Heo e demonul cel mai amăgitor; Heo te poate face sa te îndrăgostești de el, înfigându-și colții in pieptul tău in timpul celui mai dulce sărut pe care tot el ti-l oferă.

„Mă bucur sa te cunosc si eu, Ilo! Suntem doar unul si același, insa nu am avut prilejul sa stăm de vorba unul cu celalalt.” Mă dau jos din mașina, si el face același lucru, mai avem nevoie doar de o oglinda, ca sa trecem dincolo, scot din buzunarul de la piept o oglinda mica, iar el aproba. Întind mana si… oglinda scapă transformându-se in mici cristale pe suprafața opaca de asfalt, la picioarele noastre.

O întreaga lume, noua la chip se născu in jurul lor, din propria lor imaginate. Înconjurați de copaci imenși , o pădure deasa si plina de plante cum nici unul din ei nu mai întâlnise, acesta nu mai era câmpul lor de lupta, însă. Zeci e flori înfloreau în jurul lor pentru a-si trai cele câteva clipe de supremație, ofilindu-se apoi intr-un ciclu interminabil și rapid. O întreagă junglă abia născuta în negurile vremii îi înconjura si nici unul din ei nu știa cât de departe. Se priveau nedumeriți unul pe altul fără a putea înțelege ce se întâmplase. Neîncrezător, necunoscând puterile celuilalt, nici unul din ei nu îndrăznea să atace. Încă.

Nici unul din ei nu gândise lumea aceea, ceea ce însemna ca o forța mult mai puternica avea sa intervină între ei. Dar cine? Cine mai știa de ei? Cine mai putea aduce o asemenea creație in mijlocul luptei dintre doi giganți? O mana ridicata din partea lui Ilo si o imensa pala de energie lovi mai întâi pământul lăsând in urma sa un imens nor de praf si schije de lemn smulse din trunchiurile copacilor pentru ca in final sa îl lovească pe Heo. Un zâmbet malefic apăru pe chipul lui Ilo, insa nu dura mult, stingându-se odată cu norul de praf. Cel vizat de acea descărcare de energie nici măcar nu se clintise din loc, nici măcar o zgârietura, nici măcar o ața deranjata la vesmintele ce îl învăluiau. Un alt zâmbet se născu pe fata sa, insa in ochi, pe chip i se putea citi picătura de neliniște instalata. Un nou val de energie pleca spre Heo, distrugând totul in cale, insa nici acum, demonul nu se clintise din loc.

„Nu vreau sa lupt cu tine, Ilo. Si crede-mă dragul meu, nu ai nici o putere asupra mea.”

„Asta pentru ca nu vreau eu!” Lil! Lil era acolo si ne veghea pe amândoi. Lileya crease lumea aceea in mijlocul desertului pe care eu îl imaginasem pentru lupta dintre ei.

Un pas al lui Heo către Ilo, iar acesta aproape înghețase. Nu! Nu era posibil! Puterile sale erau nelimitate, el trebuia sa rămână! Heo! Heo era cel ce trebuia distrus! Heo… iar Lil îl apăra pe el! Era clar acum! Acum după atâta timp era clar pentru Ilo, ca Lil nu știa, si nu va ști niciodată adevărata natura a celuilalt demon, dar știa ca Lil era capabila sa se apere daca si-ar fi dorit acest lucru. De aceea îl ținea pe Luca mereu cu ea. Insa trebuia sa mai încerce o data! Orb în furia sa trebuia sa mai încerce o data sa îl distrugă.

„Lil, am sa te rog sa stai de-o parte de data aceasta.” Erau vorbele lui Heo. Era lucrul pe care și-l dorea, ca maleficul demon sa mai încerce odată sa îl distrugă. Era lucrul pe care mi-l doream si eu, pe Heo îl puteam controla, pe Ilo… Mult prea previzibil, mereu malefic… Se înălțară amândoi în aer, si valuri de energie se descărcau asupra lui Heo, insa demonul nu făcea altceva decât sa se apere. Furia lui Ilo creștea cu fiecare descărcare de energie, iar oboseala se făcea simțita la fel. Intr-un final, epuizat, si nechibzuit, Ilo eliberă încă un val de energie către dușmanul său pentru ca apoi să se lase sa cadă în gol.

Se trezi in brațele lui Heo, alături de Lil. Nu știa de ce nu era mort încă, iar lucrul acesta îl nedumerea complet. Luca privea de departe, însă era nepăsător.***

„Ti-am spus ca nu am sa lupt cu tine, frățioare… Iar acum am sa te rog să pleci.” Ilo îl privea nedumerit. Erau cei mia crunți dușmani de veșnicii întregi, iar acum Heo nu mai dorea să lupte… Obosit si nedumerit Ilo se ridica bucuros ca a scăpat de data aceasta insa lovit cat se poate de tare in propria mândrie. Pentru prima oara fusese învins. Furios de acest lucru se îndepărtează, insa nu foarte mult, pentru ca Heo îl striga.

„Ilo… ce am spus mai devreme… am mințit” In clipa următoare, o imensa schija de gheata se oprește in spatele lui Ilo, penetrându-i pieptul… Nedumerit legat ce ceea ce se întâmplase… Ilo privea cu mirare lama de gheata ce tocmai ieșise din pieptul sau. Ii zdrobise inima; daca inima nu ii era zdrobita, se putea vindeca, dar asa… Știa… știa ca Heo acționează numai astfel… credea doar ca alături de Lil…

„Știam eu…” ultimele cuvinte… ultima răsuflare pentru ca apoi sa pice neînsuflețit la pământ, iar trupul sa i se topească in mii de flăcări… Apropiindu-se de ceea urma făcuta de flăcările ce topiseră trupul lui Ilo, Heo zâmbea malefic.

„Trebuia sa dispari, dragul meu… Toți o hotărâserăm… Tine de supraviețuirea noastră… Iar de Lil… nu îți face tu griji… E pe mâini bune… Min va avea mare grija de ea… Bineînțeles… Min sunt eu… Nu-i așa?”

Întorcându-se către Lileya, fata i se schimba instantaneu in cel mai măgulitor chip. Se apropie de ea, in timp ce aceasta il privea usor uimita. Luca privea de departe, usor zambitor… da… Ilo trebuia sa moara…, insa acum trebuia sa moara si Heo… Demonul numit Heo o privea pe Lil drept in ochi, iar ochii acesteia raspundeau in acelasi fel privirii demonului. Simti cum pe mana dreapta i se prelingea o picatura parca din ce in ce mai puternica de lichid, dar nu fu nevoie sa priveasca in jos ca sa isi dea seama ce era…

In acelasi timp se intoarse bursc, prinsand in mana o lama imensa ce se indrepta spre el, lama ce ii crapa palma aproape instantaneu… Prin palma insangerata, ce inca tinea lama sabiei se descarcara fulgere imense, lovind atacatorul… Luca. Il rani usor, nedorind sa faca mai mult, stiind ca in acelasi timp o poate rani si pe Lil. „Ti-am spus ca nu ma vei putea rani, Luca… Nu iti incerca puterile cu mine!”

Cu coada ochiului zari o dara de flori ce ducea catre locul in care Ilo disparuse pentru ca apoi sa se intoarca pana la locul din care aruncase lama de gheata… Isi dadu seama ca simtise dara de sange mult prea tarziu… i se facea frig… prea frig… In clipa urmatoare era in genunchi, iar Lil era alaturi de el, intrebandu-l ce are… insa realiza si ea ce se intamplase…

Gradina Lileyei era acum inflorita… flori din sangele sau… iar el… avea sa se stinga…