agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-08 | |
8:49 a.m.
Centrul Londrei.Culoarele de metrou iluminate arunca o lumina palpainda, asemeni celei de spital.Numai ca aerul e altfel.E sufocant si nu prea, ceva pluteste in aer. Bataile inimi se pot auzi fiindca e liniste.Statia Aldgate. Gramezi de oameni isi asteapta linistiti metroul.Cate unul se uita la ceas nerabdator...(daca ar stii ce urmatorul ceas îi va aduce...)Unii casca, altii isi vara ochii pe titlurile ziarelor.Muncitori, oameni de birou,etc mai privesc spre ceas, la metroul ce pare sa intarzie un pic.Li se pare, metroul va veni in curand, doar timpul si-a accelerat ritmul. Aud un zgomot inabusit de pe linie, undeva in bezna, apoi ca o explozie in miniatura, un pocnet usor ce se accentueaza tot mai mult. Curios se apropie mai mult de linia metroului spre a se convinge daca e metroul lor.Se uita, se uita, se uita...apoi liniste, numai respiratiile lor se mai aud. Da, este metroul lor, metroul spre o alta destinatie pentru unii.O flacara imensa de foc se repede pe sine tragand dupa ea o intreaga garnitura de metrou.S-a zis cu linistea.Bubuituri, pocnete asurzitoare, explozii de proportii.Valul exploziei îi impinge pe unii multi metri in spate, altii sunt absorbiti inspre metroul contorsionat ca niste muste trase spre ventilator.S-au aflat la locul nepotrivit, oare? Nu, asa a fost SCRIS.De catre cine va intrebati...Cu siguranta nu de cineva de sus, ci de cineva de pe Pamant, un tiran nemernic, un fanatic care se hraneste cu vieti umane...(iac!) Apoi liniste, o liniste ingrozitoare.Atmosfera de nedescris.Fum, scantei improscand peste tot, pereti daramati si rupti ce ameninta sa cada si sa loveasca in mormanul de haine, caci trupurile nu mai sunt...doar suflete ce se ridica, vibrand. La ce nu s-au gandit ce-i ce-au ordonat atacul, dintr-un difuzor sa se anunte: " Aceste a fost metroul nr.666, metroul diavolului.Va multumim pentru rabdare." Asta mai trebuia... Din multimea de oameni care-si astepta metroul se aud cateva icnete, probabil ultimele rugaciuni, asta trebuie sa fi fost... Se asternu din nou linistea.O liniste teribila. E dimineata si totusi e Noapte apasatoare. Noapte ne-buna.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate