Cine sunt eu să mă pun cu ei?
Când vorbesc toți, sar scântei,
Curg ideile-n spume,
Þâșnesc glume,
Nimic nu se precizează anume,
Se joacă-n cuvinte, se-nțeapă-n idei...
Cine sunt eu, să mă pun cu ei?

Cine m-a pus să m-arunc de nebună
Într-un cerc de poeți fără lună?
Muza mea, jumulită de pene,
S-o ascunde-n poiată pentru o vreme;
O să-i cadă nasul și pleata,
O să ia în mână găleata,
Fărașul și mătura...și-o să-nvețe
Ce-s alea rime istețe.

Mai am până să scriu poezie...
Ce mi-o fi trebuit și mie?
M-am lăsat dusă de nas de-o potriveală
Și, uite, acuma-nțeleg că-mi mai trebuie școală.
Dar și când voi crește mare, să te ții...
Or vedea ei atunci poezii!