Ma consider un supus al societatii. Ma trag din fir in ata iar lumea ma iubeste asa cum nici Dumnezeu nu iubeste o fiinta.
Langa mine intotdeauna a stat placerea iar durerea tanja dupa o bucatica de carne numarata printre dintii ei hidosi.
La lasarea intunericului ies ca deobicei pe strada flamand de sangele care colcaie in venele lor, supusii mei invata sa devina altarul vociferarilor mele iar eu... ma invart dupa degetele subtiri ale unei domnisoare pierduta pe strada pasilor mei.
Cateodata ma urasc pentru ca scot la iveala animalul fioros din mine, cand ma infrupt din vietile lor observ cu cata bucurie stralucesc ochii iar grisma din coltul gurii niciodata nu am inteles-o, chiar mor cu fericirea pe fata.

Domnisoara de pe alee parea prea zdruncinata de pasii apasati si chicotul meu, iar bataile inimii ei erau prea dese,la prima vedere credeai ca merge normal dar daca o studiai mai indeaproape iti dadeai seama ca era speriata de moarte sau poate de mine... am parcurs asa aproape un sfert de ora ea in fata eu mai in spate, pe Calea Lipovei domnea o liniste de mormant totul era parca prevazut dinainte sa se intample, la un moment dat ea se impiedeca de un cablu iesit din pamant in clipa aceea am sarit dur si ferm pe ea, eram o fiara dezlantuita deasupra unei biete caprioare, ma indruma furia iar linistea ce se lasa dupa un tipat prelung ma facea sa cred ca ea inca se mai amagea cu gandul ca ii voi da drumul.

- Stai si indura fiinta, esti a mea si vei deveni a tuturor.
-Hmmm...mmmm
Sangele spala acum aleea iar eu eram mai fericit ca niciodata, lumea imi dansa la picioare.

In dimineata urmatoare....

In ziare scria despre un caz ciudat de omor, pe Calea Lipovei se gasise o tanara fata muscata cu bestialitate de un animal.

Telefonul suna in draci iar eu nu aveam chef de convorbiri eram prea fericit cu visele mele.
- Alo! Luci hai ce dracu raspunzi asa greu
- Mda! Mai lasa-ma dracu in pace, i-am inchis telefonul in nas.