despre Speranță

În mersul nostru mai cădem.
Cei mai mulți ne ridicăm și continuăm să mergem.
Și dacă, uitându-te înainte vezi o lumină, simți un imbold de a mai fi, inseamnă că speri.
Și dacă mergând-căzând nu faci pe nimeni vinovat de prăbușirile tale, se pare că vei reusi să fii tot atât de senin precum cerul ce te străjuiește în zilele lui cele mai bune.

despre Vise

Te îndeamnă să mai aștepți o clipă, o zi , un timp, poate o viață.
Te îndeamnă să mai încerci ceva.
Te îndeamă să te miști pentru a te făptui.
Și astfel, fie zi, fie noapte, în cel mai tainic ungher al sufletului, rămâi cu ochii deschiși.

despre Lacrimi

Sunt generate și puse în libertate de către suflet, după care, în fir subțire, se rostogolesc până cad.
Pot lăsa urme pe obraji, pot să spele, golind si eliberând
sufletul, făcând astfel loc altora, care vor veni peste un timp.
Cine nu mai poate plânge sau nu mai speră să o facă odată, aproape că a murit.

despre Da/Nu

Viața sau șirul zilelor, privită prin prisma opțiunii DA/NU pare simplă, ușoară, fără ocolișuri.
De indată ce începi să conștientizezi, începi să hotărăști. Și astfel spui DA sau NU.
Poți reveni înlocuind alegerea, însă în cazul în care te uiți inapoi sau te intâlnești cu trecutul, după ani, se poate să descoperi că ai hotărât greșit.
Și astfel, prezentul este tot mai puțin, iar trecutul tot mai apăsător.
Și astfel, te întrebi? Cine nu mai are trecut, poate avea prezent?

despre Luptă

În viață trebuie să exiști.
Înseamnă să răspunzi la orice întrebare rostită sau nu, tuturor, sau numai tie.
În viață trebuie să restitui.
Înseamnă să întorci, pentru că ai primit, chiar dacă
uneori acel lucru nu are prea mare valoare, este aproape nimic, sau, dimpotrivă, te costă prea mult.
În viață trebuie să iubești. Înseamnă să simți că altcineva este mult mai important decat tine.
Și ca toate să se întâmple, trebuie să le croiești drum ca să vină si să se înfăptuiască.
Și astfel, înseamnă să lupți.

despre Uitare

Avem lucruri pe care le lăsăm să se știe sau, din contra.
Le purtăm în subconștient, fie le ținem pentru noi înșine, fie le scoatem la iveală.
Și astfel, întâlnirea cu ele este fie o așteptare, fie o mângâiere, fie o povară.
Ce va fi însă dupa ce vom uita?

despre Recunoștință

În trecerea noastră primim/dăm.
Atunci când primim mai mult decât dăm, trebuie să ne
gândim la recunoșțintă, chiar dacă această balanță este relativă, chiar dacă nu ni se cere expres acest lucru.
Este posibil fie să nu mai avem timp, fie să nu mai avem prilej să o exprimăm.
Nefăptuind-o riscăm astfel ca o povară să ne apese viața.

despre Rădăcini

Venind pe lume, te tragi dintr-un loc, ai o rădăcină.
O porți în tine in mod natural, firesc, și de multe ori părăsești viața fără măcar să te întrebi despre ea.
Când umbli dintr-un loc într-altul, este posibil să descoperi, într-o zi, venind acasă, în locul geografic de unde ai pornit, că acolo a început bucuria de a fi și acolo a început durerea sfârșitului.

despre Părinți

Sunt doi și sunt destinați să te aducă pe lume.
Cu ei faci primii pasi, alfabetul, deprinzi valorile.
În brațele lor te ascunzi, plângi și lor le aduci bucuriile tale.
Uneori pleci departe de ei.
Apoi, când și când, îi regăsești, pe amândoi, câte unul
sau crucile, de câte ori dorul, durerea te cheamă.
La regăsire mai tot timpul ochii lor plâng.
Ei ar vrea, poate și tu, ca revenirea să nu se mai termine, iar copilăria să nu se fi sfârșit.
Și așa începe veșnicia.

despre Har

De-ndată ce ne naștem primim cate un har sau mai multe.
Este darul divin de a face ceva în mod firesc, foarte bine, deasupra normalului, într-un mod unic, irepetabil.
Se poate întâmpla să trăiești fie fără a-l fi descoperit, fie fără să-l împlinești, fiind ori împiedicat, ori doborât de propria nehotărâre.
Si așa lumea este mai săracă, poate și din cauza ta și presărată, uneori, cu cei ce au oprit sau nu au susținut, ca un har să fie și să ne facă existența mai bună.