Pleca de la “Teatru”. Avea pantofii din nou in picioare. Era abea dupa-amiaza. Nici un minut nu trecuse de cand intrase in scara blocului, si totusi ei i se paruse ca a petrecot acolo cel putin o zi. Oare ce mai facea Edward? Se opri in fata vitrinei unui magazin, privirea insa i se fixa pe chipul ei, reflectat in geam.
“As fi vrut sa fiu mai draguta. Am niste trasaturi prea aspre. Daca as avea doar fruntea mai inalta, si buzele ceva mai pline, poate si nasul mai putin lat. As arata mai mult a femeie, si mai putin a... razboinica.”o bufni rasul la auzul propriilor ei ganduri.
Auzi soneria mobilului, il scoase si raspunse cu un “Da” slab.
“Esti bine?”se auzi o voce rece de barbat la capatul celalalt.
-Da... cred.
“Unde esti?”
-In drum spre casa. De ce?
“Pot sa vin la tine?”continua barbatul.
-Sigur. Cred... sovai Cristina.
“Bine, o sa ajung in jumatate de ora”
-Ce e aia jumatate de ora? Ce e timpul? chicoti fata.
“Poftim?!”
-Uf, nimic. Vino, o sa te astept.
Ajunsa in apartamentul ei isi facu rapid un dus, se imbraca cat de cat elegant, desi de obicei nu ii pasa deloc cum arata, insa de cand cu el... isi aminti vorbele cicalitoare ale mamei ei: “o domnisoara asa draguta nu ar trebui sa citeasca ... o domnisoara asa ca tine nu ar trei sa scoata limba trecatorilor uraciosi. Nu face asta, nu, nu e demn de asa o DOMNISOARA!!!” Da, mama ei nu mai stia altceva in afara de familie cu toate astea nu a putut sa ii ofere copilei care fusese Cristina lucrurile de care avea cu adevarat nevoie, incercand sa o “normalizeze”.
Grabita lua toate cartile deschise de pe pat, le ascunse in sifonier si se stradui inca cinci minute sa ii si inchida usa.
Se privi in oglinda si…tipa.
-Nu se poate! NU se poate!!! Cum? Cum de am reusit? DUMNEZEULE!!!
Chipul i se metamorfozase astfel incat acum arata asa cum isi dorise. Nu erau schimbari majore, insa erau schimbari! Arata mult mai feminin. Era ea! Era Ea asa cum isi dorise intodeauna sa fie. Isi desprinse parul. Ii curgea in valuri ondulate pe umeri.
-Sunt frumoasa. Sunt ….
Nu avu timp sa termine propozitia ca se auzira batai in usa.
-Da, da, da ..vin acum tipa ea alergand pe hol.
El astepta in fata usii. Avea un buchet mare de flori in mana. Erau maci, florile ei preferate…din cate isi amintea el.
-Iarta-ma, ingaima in clipa in care deschise usa.
-Intra. ii raspunse ea cu vocea tremuratoare
Insa cand el ridica ochii si ii privi chipul cu atentie nu se putu abtine si exclama:”Wow! Ce ai facut? Arati superb…cat de schimbata esti. Si parul, cat de bine iti sta acum…” Entuziasmat intra in casa.
-Te servesc cu ceva? Intreba ea rece.
-Niste vin mi-ar prinde bine…ai? ii spuse el dulce…pentru prima oara i se adresa asa dragastos.
-Da, vin imediat.