agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1955 .



Marea, scoica și nisipul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Kaelyn ]

2005-07-22  |     | 



Marea, scoica și nisipul

Undeva pe litoralul românesc. Luna, tăcerea și stelele sunt spectatori.
Marea atinge ușor nisipul, apoi se retrage în sine. Nisipul clipește. ”- M-ai trezit!”, se agită către mare. ”- Sper că ai un motiv întemeiat!”, replică ursuză bătrâna scoică. Tăcerea asistă la acest moment. Marea se întinde din nou înspre nisip. ”- Te doresc!”, șoptește cu o îndrăzneală exagerată. ”- Ce-i cu poftele astea?”, intervine scoica uitată de vreme, vizibil deranjată de mare. ”- Þine-ți gura!”, ordonă nisipul. Luna privește curioasă la această scenă. Marea se retrage, nisipul începe un joc, atât cât știe el. Câteva firicele cad pe scoică. Aceasta se încruntă. ”- Acum vreți să vă fiu și preot? Marș!”. Stelele aplaudă. Nu știu nici ele de ce. Au senzația că trebuie.
Nisipul adoarme. Marea îl mângâie. Brusc, o ia în brațe. Era un truc. Nu adormise. ”- Ia zi-mi, mă iubești?”, o întreabă curios. ”- Poate da, poate nu!”. Vrea să pară misterioasă. ”- Păi, nu așa! Da sau nu?”. O strânge și mai tare la pieptul său. ”- Da. Da, te iubește! Acum că suntem toți fericiți, hai să ne culcăm!”, răspunde morocănoasă scoica, fără să fi fost întrebată.
Marea dă să se retragă. ”- Mai stai puțin!”, o roagă nisipul. ”- Pot să-ți dau o sărutare?”, îi vine sclipirea. ”- Nu acum!”, șoptește precaută. ”- Nu suntem singuri!”. Scoica se cufundă în nisip. ”- Da, știu!”, răspunde gânditor.
Și atunci marea revine, suflă peste nisip. Acesta învăluie scoica și o preumblă. ”- Gata! A leșinat. E atât de firavă!”.
Marea și nisipul se sărută. Tăcerea îi face cu ochiul unei stele. Luna observă. Celelalte stele aplaudă. Acum știu de ce.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!