Ascultă firul ierbii cum crește în spatele dunelor...tusea înăbușită a cămilei sale credincioase...și, oh, da, vocea inconfundabilă a Căpitanului Roșu, cel mai mare dușman al omenirii care vorbea cu...ah, vorbea cu cel mai mare dușman al său din deșert, ticălosul fiu de păpușă de cârpă Rașhid al Omari ,prietenul hienelor cu deficiențe locomotorii, amicul incinerării spontane, cel care-i răpise viața scumpului său prieten Selim, vânzătorul de bragă și bigi-bigi din cauza unui conflict minor.Al Omari, vândutul între vânduți și Căpitanul Roșu ?
"-Ascultă meștere, afacerea asta e cea mai bună din lume.
-Creme proctologice, Al Omari ?
-Da, Bătrânul din Saana și toată familia suferă de hemoroizi.
-S-a făcut,Al Omari. Ha,ha,ha, să vezi ce vom râde când acei feciori de cățea...acei fii de broască țestoasă necredincioasă...acei copii ai portmoneului gol...ha,ha ha și ha,ha,ha..."
Benjamin se ridică.Auzise destul. Știa ce trebuie să facă. Să-l avertizeze urgent pe Bătrân. Dar...Bătrânul purta războaie de circa 20 de ani din cauza fundului său problematic care nu-l lăsa să stea o clipă jos. În plus, numele de familie al Bătrânului era...Hassasin.
Cămila credincioasă Fuad moțăia la umbra dunei visând la anii de pensie. Asigurarea privată încheiată avea să-i asigure o bătrânețe liniștită. La naiba cu cămilele sărace ! Erau transformate în căluți de jucărie într-un atelier privat de pe Baalbeck Road. Fuad se cutremură în somn gândindu-se că l-ar putea călări vre-un țânc. Apoi se cutremură pur și simplu când Benjamin îl trase de căpăstru.
Va urma...