Ne strecuram in sir indian, printre coltii de stanca, lucitori in lumina soarelui,pe poteca caprelor negre, eu inainte,urmat de Monica si apoi de Mihai. Aerul incepuse sa se incinga, prevestitor de ploaie, nici o adiere de vant, nici un zgomot in afara de cel al pasilor nostri.Am coborat mai bine de o ora pina am ajuns la un grohotis pe care l-am ocolit, pe o poteca nemarcata, urmand sa intram in traseu mai jos. Vegetatia incepuse sa-si faca aparitia iar o adiere de vant ne mangaia fetele 'nadusite.Mergeam in tacere, atenti la cararea ingusta si la obstacolele ce se iveau la tot pasul.Dupa alta ora, am ajuns la baza grohotisului, unde am zarit marcajul,iar vegetatia incepuse mai abudent sa acopere stancile. Atunci am hotarat sa facem un popas,pe un mic platou acoperit cu iarba.
-Hai sa ne odihnim putin, le-am zis aruncandu-mi ochii spre cerul ce incepuse sa se acopere cu nori albi.
Ne-am asezat si pret de o jumatate de ora am sporovait verzi si uscate, in vesnica nemultumire a lui Mihai, care-mi reprosa ca nu am respectat traseul propus la Curmatura si care nu vroia nici in ruptul capului sa accepte motivele mele pentru aceasta schimbare. Nu-l bagam in seama, multumit ca pana la aceasta ora strategia pe care mi-o propusesem dimineata imi reusise si speram ca totul sa se termine cu bine contra presimtirii care ma incercase dupa vis. Mai aveam cam doua ore pana la Grind si vroiam sa ajungem acolo inainte de a incepe ploaia, asa ca am luat-o din loc.Soarele se ascundea tot mai des in spatele norilor iar vantul isi intesificase puterea, motiv de a ne grabi.
Mergeam in aceeasi formatie si mai aveam putin pina la limita primilor arbusti cand am auzit din spate tipatul de durere al Monicai.M-am intors brusc si m-am indreptat catre ea concomitent cu Mihai care venea din sens invers,sa o ajute. Era cazuta iar rucsacul ii venise peste cap si tipa ca din gura de sarpe. In timp ce Mihai ii ridica rucsacul de pe cap, eu incercam cu grija sa ii scot piciorul intepenit intre doua pietre, incurajand-o:
-Gata, suntem aici, nu-i nici o problema, hai linisteste-te.
Mihai,patruns de intamplare, o incuraja si el:
-Hai mai, Monica, cazi tu si faci sa ne doara pe noi?
In crezul lui de a spune o vorba de spirit si de a mai atenua putin sperietura ei, nu a vazut sau nu a vrut sa se tradeze, in legatura cu gravitatea cazaturii.
Cand i-am scos piciorul dintre pietre,pulpana pantalonului de la genunchi in jos era impregnata din abudenta cu sange iar glezna se umflase intratat incat parea ca sparge caputa bocancului.Am asezat-o comod si am incercat sa-i trag cracul pantalonului in sus sa vad rana de unde provenea sangele dar fiind foarte stramt nu aveam decat posibilitatea sa-l tai, asa ca i-am zis lui Mihai:
-Da-mi cutitul tau si vino in partea asta sa tii piciorul.
Mihai s-a conformat si asista la mestereala mea cu crezul intr-un mare mare miracol medical ce eu il capatasem pe munte.
Am taiat cracul pantalonului, am vazut taietura adanca de sub genunchi care inca mai sangera, am apasat deasupra ranii sa opresc sangele si i-am zis lui Mihai:
-Da-mi sticla cu apa si cauta in ranita la mine cutia cu medicamente.
Am spalat rana destul de adanca i-am dat cu rivanol si am facut un pansament demn de un asistent medical, apoi am slabit putin sireturile de la bocanci, ceea ce nu a fost bine cum aveam sa aflu mai tarziu.