agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-20 | |
Capitolul I: Karme și Infectorii
Era anul 2000 al erei noastre, când în partea cealaltă a Galaxiei, cei de pe planeta Karme au început să-și înregistreze istoria. Au evoluat atât de repede, încât în 4 ani au reușit să ne depășească din punct de vedere tehnologic. Probabil vi se pare incredibil. Și mie mi s-a părut la prima vedere, dar din spusele executorului Jakar, cam așa stă treaba. Acum sunt la bordul navei Proton împreună cu executorul și până am ajuns în acest cvartal al Galaxiei, Jakar și-a făcut timp să-mi povestească istoria rasei lor. Cum spuneam, după 4 ani au reușit să ne depășească din punct de tehnologic, dar și din punct de vedere al organizării în societate. Nu au nicio infracțiune, nicio crimă, practic nu au avut timp pentru așa ceva. Cine mai are timp în 4 ani de evoluție să mai facă nedreptăți? Dar totuși ceva s-a-ntâmplat, pentru că Infectorii nu au apărut singuri. Cum am spus în primul jurnal, Infectorii au fost proiectați într-un fel. În ce fel, am să vă spun mai târziu. Să încep cu începutul. La amplitudinea evoluției lor, au observat că pe suprafața planetei există animale care nu păreau afectate de magnetismul ei. Au observat chiar și păsări care zburau liniștite la câțiva metri de suprafață. Având tehnologie superioară au reușit să creeze un fel de momeală pentru păsări și chiar au reușit să captureze câteva. Probabil acum vă întrebați dacă tot au așa tehnologie, de ce nu au reușit să rezolve problema asta? Ei bine, nici cele mai avansate populații nu au răspunsuri la toate întrebările. Asta era una din acele întrebări. După ce au prins acea pasăre, au început să facă experimente pe ea. Toată lumea era preocupată să descopere ce anume există în acele ființe care sunt imune, încât nu au observat că un savant pe nume Unro, nu era interesat de acest lucru. În schimb, el a vrut să le declanșeze un șir de mutații care să le determine să evolueze într-o nouă rasă. Nimeni nu a observat când una dintre aceste creaturi a evadat. Nu ar fi fost așa o problemă grava, dar această creatură a fost prima care a determinat mutațiile la celelalte. La un moment dat, Unro a dispărut din oraș. Și-a luat și cercetările cu el, ca nimeni să nu știe ce a făcut. Dar Unro a făcut o greșeală: a uitat să-și șteargă toate informațiile din baza de date Karme și a lăsat ceva în urmă. Uitându-ne peste ele am constatat că genele păsării reacționeză într-un mod neașteptat când sunt bombardate cu un laser provenit din cristalul planetei Karme. ADN-ul se recombină în cristale de același tip, iar acest lucru determină transformarea radicală a corpului, adică pielea se îngroașă de 10 ori, devenind o puternică armură, țesutul adipos se transformă în totalitate într-un mușchi, dându-i o inimaginabilă putere și distanță la care se poate înălța, iar coada se lungește într-o gură. Vi se pare cunoscut? Seamănă cu Liliecii? V-am spus originea. Ceilalți Infectori sunt descendenții lor. Liliecii sunt deasemenea ca niște vampiri, dacă mușcă, orice altă creatură suferă același tip de tranformări, dar în alt mod. Se pare că a luat acea pasăre și s-a dus pe alte planete și a infectat cât mai multe creaturi. S-a mai găsit în cercetări că pe planeta Ranba din Sistemul OH471, Unro a descoperit o creatură care are capacitatea de a se transforma în diferite structuri de stâncă, copaci, orice ca să se camufleze. A modificat puțin laserul și a reușit să o transforme și pe ea, dar nu în stânci sau copaci, ci în clădiri. Aceste clădiri nu sunt ca cele normale, ele trăiesc și pot crea larve. Aceste larve se pot transforma în alte creaturi- Ranbe le numim, care se transformă în alt tip de clădiri sau Infectori. Unro, nici în momentul de față, nu este de găsit. Parcă a dispărut din existența noastră. Nimeni nu știe unde este, ce face sau dacă mai e în viață. Tot ce se știe este că el a creat aceste ființe. Să fie un blestem sau o binecuvântare? Dacă nu ar fi fost Infectorii, noi nu i-am mai fi cunoscut pe Karme și nu am mai fi avut toată tehnologia pe care o avem acum, dar în același timp nu aș fi trecut prin acea experiență groaznică cu metamorfoza. Bine, poate aici sunt cam egoist, dar credeți-mă, nu vreți să treceți prin ce am trecut eu. Am cam deviat de la subiect. După ce au descoperit dispariția și cercetările lui Unro, Infectorii deja s-au înmulțit destul pentru a începe atacurile asupra orașului. Probabil Unro și-a introdus și el acea gena de mutație și acum e undeva în Univers. Probabil vă-ntrebați de ce? Pentru că ultima dată am spus că Infectorii au revenit la normal. Da, au revenit la normal, însă doar cei care erau pe Pământ și pe Karme. Suntem absolut siguri că mai există undeva în Univers, deoarece am găsit urme ale lor pe alte planete. Planete întregi cu semne de viață, cu vegetație, dar fără niciun fel de animale când pe suprafață erau urme clare ale unei existențe anterioare de viață. Până acum nu am dat deloc de Infectori. Cine știe pe unde se află... ... Acum orbităm deasupra unei planete din Sectorul M32. Am scanat planeta de Infectori, iar scannerele nu au returnat nimic, doar o mare concentrație de minerale și gaze. Ne vom folosi de acest lucru să ne realimentăm flota. Ne îndreptăm spre pământ. Vom ajunge în curând. Capitolul II: Trădătorul Nimeni nu l-ar fi crezut în stare pe Fagon să fie trădător. După ce am reușit să stabilim o bază în Sectorul M32, Fagon, al doilea în comandă al Executorului Jakar, a plecat cu o navă de transport și una de luptă. A reușit să ia cu el 100 de Karterieni și 75 de Sluterieni. Din fericire am reușit să trimitem un Observator după el inainte să intre în hiperspațiu. Nu știu cu ce l-a mituit Unro, dar a reușit să ne distrugă jumătate din baza principală și un sfert din armată. Ne trebuie aproximativ o săptămână să ne refacem, după care îl vom urmări. Deocamdată Observatorul încă mai trimite coordonatele unde se alfă Fagon, dar nu știm pentru cât timp. Atât timp cât se află in hiperspațiu nu poate fi detectat, dar în momentul în care au ieșit din hiperspațiu nu va dura mult timp și va fi distrus. -Jakar, care e planul? Ce vom face cu Fagon? am întrebat curios. -Personal dacă l-aș întâlni, cred că îl voi mutila în cel mai urât mod posibil cu Lama Psihică, apoi îl voi arunca într-un Sluterien împreună cu o Bombă Psionică, răspunse sadic Jakar. Dar cum trebuie să-l prezint Consiliului pentru a da pedeapsa mă voi abține. -Adu-mi aminte să nu te supăr niciodată, am răspuns pe jumătate stupefiat. Totuși nu mi-ai răspuns la întrebare. Care e planul de luptă? -În primul rând vom aștepta să vedem când iese din hiperspațiu. Cât timp e acolo nu vom avea șanse mari să-l prindem. În al doilea rând trebuie să adunăm minerale să ne reparăm Teleportatorul să putem chema întăriri de pe Karme. Deocamdată opțiunile noastre sunt limitate, trebuie să fim răbdători. Tu nu vrei să te odihnești? Pari foarte obosit. -Sunt, dar mai am mult de lucru. -La ce lucrezi? -La o noua unitate de energie pentru Proton. Am impresia că pot îmbunătăți performanțele navei. O pot face mai rapidă și cu scuturi mai puternice. Să nu mai spun despre arme, am fi de neoprit. -Eu zic să renunți. Dacă cercetătorii noștrii nu au reușit, nici tu nu vei reuși. Fără supărare. -Nu-mi place să renunț așa de ușor și fără luptă. Dacă ar fi Alex și Costa, am reuși împreună. Unde sunt? -În capătul celălalt al Galaxiei. Aș putea să-i contactez, dar cred că mai bine o faci tu. -Nu se poate să-i teleportăm? Ar fi mult mai ușor. -În 2 minute sunt aici. -Ți-aș fi recunoscător. Și într-adevăr peste 2 minute Alex și Costa erau cu mine și lucram la unitatea de energie. Era o problemă care niciunul dintre noi nu a reușit să o rezolve. Reușisem să scoatem cu cincizeci la sută mai multă energie, dar unitatea se supraîncărca și era pe punctul de a exploda. -Dacă am găsi ceva cu ce să o răcim, a spus Costa. -Ce? Nu e ca un fier încins să arunci apă peste ea, a fost răspunsul lui Alex. -Doamne! Ce prost sunt. Asta e! am exclamat eu. -Ce? Ce e? întrebă Alex și Costa în cor. -Putem folosi sistemul de răcire al navei. E bazat pe cristal de nucleu. Cristalul de nucleu lichid dacă atinge un lucru fierbinte, imediat îl aduce la o temperatură constantă de douăzeci și trei de grade. -ȘI ACUM NE SPUI!?! ... Tocmai când am terminat lucrările, s-a comunicat pe navă că Fagon a ieșit din hiperspațiu, Teleportatorul a fost reparat, câteva din trupele de care avem nevoie au fost aduse de pe Karme: 50 de Karterieni și 25 de Sluterieni. Nu sunt mulți, dar sunt cei mai buni luptători pe care îi avem. Fagon ar avea avantajul mulțimii, dar nu sunt așa de antrenați precum ai noștrii. De asemenea s-a comunicat că la coordonatele unde se află Fagon, s-au detectat un număr mare de Infectori. E o șansă destul de mare ca acea planetă să fie planeta mamă a lor. -Jack îți dau ție comanda trupelor. Ai dovedit că meriți acest lucru și cred că ești pregătit. Îl poți lua și pe Proton, dacă tot ai îmbunătățit-o, e a ta acum. Fie ca puterea Karme să fie cu tine. Acestea au fost cuvintele de încurajare a Executorului înainte să plecăm către Sentax. Dumnezeu să ne aibă in pază. Capitolul III: Sfârșitul Pe când am ajuns pe Sentax, jumătate din planeta era deja eradicată. Se pare că Fagon nu a fost un trădător, ci un agent dublu. S-a folosit de Unro pentru a ne arăta nouă unde se află, iar când i-a promis Karterieni și Sluterieni pentru experimente, de fapt i-a promis sfârșitul. Am lăsat armata noastră pe planetă, iar noi am urcat pe orbită să încercăm să găsim Clădirea Mamă. Am detectat-o în sectorul UTT64 al planetei. Am încercat să o distrugem, dar părea invincibilă. Era înconjurată complet de o armură foarte puternică, stânci și bineînțeles de Infectori. Nu reușeam în niciun fel să o atingem. Atunci am hotărât să facem un mare sacrificiu. Să forțăm unitatea de energie să explodeze în timp ce prăbușim nava în clădire. Eram sută la sută sigur că explozia ar fi distrus întreaga Clădire. Am programat calculatorul navei după care ne-am teleportat în mijlocul câmpului de luptă și am privit cum Proton își începe ultimul drum. Nava a intrat în clădire. Tot pământul s-a cutremurat, dar nava încă nu explodase. Unitatea nu a ajuns incă la temperatura critică de un milion de grade. Sunt mirat cum de învelișul a putut rezista unei astfel de temperaturi. Deodată se așterne o liniște asurzitoare. Unitatea explodase. Totul în fața ochilor a devenit alb, iar dintr-o dată m-am trezit la bordul navei Langer. Jakar ne-a teleportat chiar înainte să explodeze planeta. Se pare că am calculat greșit magnitudinea exploziei. -Felicitări Jack! Ai reușit! I-ai învins. -Nu fiți chiar așa de fericiți. Chiar înainte să văd alb în fața ochilor, am văzut o lumină deasupra Clădirii. Cred că Unro a scăpat din nou... ... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate