da. iar îi dau dreptate! da, domnule Celine, uneori îți vine, cu toată gingășia, inocența și puritatea lor/lui, să strângi de gât un copil convins că faci un bine omenirii.
stau pe o bancă și mănânc un hamburger. prin fața mea trece un copil de cel mult 8 ani vorbind la telefon. merge pe lângă un cărucior împins de maică-sa. își întoarce puțin capul spre mine și totodată mă-nspăimânt și mă scârbesc. buzele ușor întredeschise, un semi-rânjet și o expresie de cretinoid.
mă-sa îl duce în parc și cretinopilu se joacă fără să-și dezlipească telefonul de ureche. privesc.
vine un tip de nu știu unde. se așează lângă mine pe bancă și mă-ntreabă cum mai e viața noastră a tinerilor pe-aici. îi spun că-i la fel ca peste tot. îmi spune că se vede după fruntea noastră... la noi tinerii de după revoluție nu se vede fericirea supremă!
îmi aprind o țigară. fericirea se vede? ce culoare are?
misionaru începe să-mi turuiască despre degradarea tinerilor, despre imoralitate, despre cercei în nas – mă pipăi nu am cercel în nas, apoi îmi spune că acum 20 de ani ca să vezi o femeie goală trebuia să faci 20 de kilometrii până la mare, acum ajunge să ieși din casă.
norocos tipu! mă gândesc.
îmi spune că lumea e condusă de 3 chestii: religia, comerțul și politica. interesant. Noua Sfântă Treieme! îmi spune că Dumnezeu nu a făcut lumea ca să o distrugă! va fi distrusă doar această societate! foarte bine, abia aștept! mă gândesc. îmi spune că toate semnele Apocalipsei sunt clare și prezente, le enumeră și-mi spune că se apropie. cine? Apocalipsa.
încerc să polemizez. îi spun că semnele astea sunt la fel de clare și de prezente de vreo 2000 de ani, dacă nu 5 sau mai mult.
începe să turuie: evangheliști, capitole și versete, epistole, capitole și versete. tâmpenii, sfinți, epistole, martiri și versete.
îi spun că după mine Dumnezeu are ceva mai bun de făcut decât să ne dea în cap.
îmi spune că Dumnezeu îndură până la un anumit punct după care nimicește. îi spun că – nu apuc. îți mai spun o parabolă și plec! îmi spune.
iar începe cu versete, capitole și evangheliști.
trag din țigară și nu-l mai bag în seamă. se ridică în picioare și-mi spune că Dumnezeu nu ne obligă să facem nimic! Dumnezeu ne lasă să alegem între viață și moarte! dacă alegem moartea vom putrezi, dacă alegem viața vom... nu mai țin minte ce a spus.
foarte bine! atunci care-i problema că eu nu văd niciuna! îi spun. o zi bună! îmi spune și pleacă. salut!
unde e cretinopilul? nu-l mai văd. mă ridic de pe bancă și mă uit după el, dacă-l văd iar îi sucesc gâtu!
sper că ăsta e ultimul pe săptămâna asta. cu el se fac 3. la misionari dintr-ăștia mântuiți mă refer. îmi plac întâlnirile cu oilea astea rătăcite. fiul risipitor și oile rătăcite. după ce și-a băut banii fiul risipitor s-a făcut cioban la turma oilor rătăcite. dar nu tolerez mai mult de 3 pe săptămână. el încearcă să mă corupă, eu încerc să-i zdruncin credința. eu nu reușesc, el nu reușește! așa că toată lumea e mulțumită.