Mi-aduc aminte cu lacrimi in ochi de o povestioara pe care-am citit-o in frageda si virgina copilarie, nu mai stiu pe unde, despre ce inseamna sa fii intelept. Spunea cam asa...


Un tata aflat pe patul de moarte ii cheama la el pe cei trei fii ai sai si le spune:
- Dragii mei, eu nu o mai duc mult. A venit vremea sa vedem cine ce mosteneste. Ca sa hotarasc asta, am un mic test pentru voi: in spatele curtii e o magazie solida si calduroasa facuta de mine, si doar unul dintre voi se poate bucura de ea. Asadar, fiecare sa vina cu cate ceva, iar cel ce va reusi sa o umple, a lui va fi sa o stapaneasca.
Cei trei fii imediat s-au pus pe treaba.
Vine fiul cel mare cu un cal gras si voluminos si il baga inauntru. Calul se pune intr-un colt si camera ramane pe jumatate goala.
Vine fiul mijlociu cu o caruta cu fan; o descarca in magazie in asa fel incat fanul sa ocupe cat mai mult spatiu, dar nu se face decat un covor de fan, ocupand doar podeaua.
Apare in final si fiul cel mic cu o lumanare mica. Fratii lui rad de el. Dar cand o pune in incapere si o aprinde, se umple camera de lumina. Tatal e mandru.
- Fiul meu, tu ai fost vrednic sa umpli aceasta incapere, asadar tu vei fi cel ce o va stapani.

Adaptata in ziua de azi, aceasta povestire ar avea urmatoarele posibile finaluri:

1)
- Multumesc, tata, spuse fiul cel mic fericit.
Dar stand ei in fata magaziei si vorbind, nu observa cum calul fratelui cel mare care pastea fanul misca lumanarea si o rastoarna, aprinsa fiind. Astfel ia foc tot fanul pus de fratele mijlociu, arde si calul, iar focul se raspandeste si se aprind si peretii, apoi acoperisul. Si asa magazia se darama dinaintea tatalui si a celor trei fii ai sai.
La scurt timp, tatal moare de suparare, iar fiul cel mic se spanzura vazand ca lui nu i-a ramas nimic. Ceilalti doi frati au vandut toata proprietatea tatalui lor si au impartit banii 50-50, fiecare mutandu-se in cate un apartament.

2)
-Multumesc, tata, spuse fiul cel mic fericit.
Apoi acesta incepe sa mature fanul din incapere. A gonit cumva calul si a facut curat dupa el, si tot ce i-a ramas e sa isi comande mobilier. La scurt timp dupa aceea a murit si tatal, iar ceilalti doi fii au fost principalii mostenitori ai vilei in care locuia, impartind frateste cele 8 camere.
Fiul cel mic a locuit singur, cum se cuvenea, in magazia din spatele curtii, cerand din cand in cand invoire celor doi frati ai sai sa foloseasca baia pentru a face cate un dus.

3)
-Multumesc, tata, spuse fiul cel mic fericit. Dar fratii mei? Ei unde vor sta?
- Celui mare i-am inchiriat un apartament in centru, iar celui mijlociu i-am dat niste bani si se muta cu prietena lui la Bucuresti, are ea un apartament acolo.
Fiului cel mic i se intuneca privirea.
- Pai si eu nu vezi ca stau cel mai rau aici? Intr-o magazie?! Cum indraznesti sa ma lasi pe mine aici?...
Tatal ridica din umeri, iar fiul cel mic intra nervos in magazia lui, trantind usa.
Era atat de suparat pe tatal lui, incat nici la inmormantarea acestuia nu a participat. Se spune ca a trait ca un pustnic dupa aceea. Se spune ca si-a umplut camera de lumanari, si de fiecare data cand se mai implinea un an de la moartea tatalui sau, le aprindea pe toate. A rupt legatura cu fratii lui, care traiau bine, care isi faceau cate un rost in viata. El traia acolo, in magazie, cu lumanarile lui. Se spune ca inebunise, ca avusese mai multe tentative de sinucidere. Ultima dintre ele a fost sa-si toarne ceara de lumanare pe corp si sa-si dea foc, dar nu a reusit ca l-au vazut vecinii si l-au oprit la timp. De atunci nu a mai fost vazut. A disparut cu tot cu lumanarile lui. Nimeni nu a mai auzit nimic de el, iar magazia a ramas parasita.
Vecinii spun cateodata ca, in miez de noapte, vad lumina la geamul magaziei, ca de la o lumanare. Dar pana sa ajunga acolo, lumina se stinge si cand deschid usa, inauntru nu e nici urma de om, nici de lumanare. Se simte doar putin fum, ca de la o mica flacara, recent stinsa.