Într-o fascinantă zi de decembrie, când sclipirea diamantină a razelor solare de pe luciul crenguțelor de fag vrăjea privirile omului înfrățit cu natura în zona Ghelestașului, după aproximativ o oră de mers prin zăpada topită pe porțiuni considerabile, peisajul eminescian oferea cu blândețe o pagină deschisă fanteziei privitorului. Multicolorul covor de frunze, începea să-și expună pe alocuri, simfonia coloristică.
Ne-am așezat în ștanduri, la orele 11,23, iar la orele 11,30 a început goana.
La scurt timp, un lătrat subțire de câine tulbură vocea tăcerii, liniște tulburată spontan de ecoul celor șase focuri de armă.
Liniște, liniște deplină din nou, apoi la scurt timp, strigătele gonacilor au început să facă să trepideze timpanele urechilor , care erau aatente la orice zgomot dispesat în peisajul angelic.
Se termină goana, apare maestrul de vănătoare și ne deplasăm să constatăm rezultatul. Împușcăturile au fost auzite la al doilea ștand, de unde mă instalasem.
Rezultatul?
Patru mistreți nimeriți de aceeași persoană, de inginerul silvic Kiss Attila.
Primea sub privirile noastre, o crenguță unsă în prealabil cu sângele vânatului împușcat.I s-a oferit de către maistrul de vânătoare Fazakas Levente, crenguță oferită cu mâna stângă, pe lama cuțitului,bineânșeles cu felicitările de rigoare.
Pimind crenguța mulțumește maistrului de vânătoare precum și celor prezenți pentru complimentele primite.
Așează crenguța în loc de cinste, la pălărie, ca o dovadă certă a norocului din această zi, una dintre cele în care a fost binecuvântat de favorile zeiței vânătorii, distinsa Diana.
În jurul orelor 13,51, cei patru mistreți au fost eviscerați de către pădurarul de vânătoare Demes Botond.
Ne-am deplasat spre locul unde se auzeau strigătele gonacilor din cealaltă goană, care de fapt se terminase la scurt timp după ce am ajuns.
La coborăre, am întâlnit mai mulți gonaci care urcau coasta, pentru a aduce cei patru mistreți.
La câteva ore când m-am întâlnit cu pădurarul de vânătoare Demes Botond , care se întorsese și el să ajute la căratul mistreților, mi-a povestit cu lux de amănunte, că deja se afla un corb (Corvus corax) la mistreții împușcați. Apucaseră să scoată din ficatul unui mistreț , ficat pus în interiorul mistrețului eviscerat.
Soarele își presărea razele cu aceeași dezinvoltură, cu o iubire dezinteresată, cu mărgele sclipitoare, diamantine, pe lujerii subțiri de fag.
Ne deplasăm în șir indian spre cabană, prin nămeții sclipitori, după o fascinantă zi plină de evenimente, scăldată incontestabil în fascinația pasiunii unor oameni iubitori ai naturii, pasiune numită vânătoare.