agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1819 .



Nu numai despre Liviu
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [apetria ]

2009-08-11  |     | 



Glonțul a ricoșat din gard și i-a atins jugulara. Sângele a țâșnit din gât pe peretele cazarmei, a simțit cum pământul urcă spre el până și-a sprijinit capul pe ceva tare.
- L-a împușcat un coleg când își curăța pușca, spuse.
- Maria, ai o fetiță, Doamne, pentru ea să nu te lași, îi șopti mama, trecându-și greutatea de pe un picior pe altul.
Eu ședeam pe un scăunel și nimeni nu-mi dădea atenție. Aveam 12 ani. Tata era ocupat să îndulcească niște țuică, din care turnă în trei pahare. Maria bău după insistențele mamei și întrebă cum să-l îngroape pe Liviu, dar mama i-a mărturisit că nu știe ce-i de făcut, apoi s-a gândit să cheme o vecină. Surorile își frământau mâinile, iar Maria își rotea verigheta pe deget. Așa a devenit mătușa Maria văduvă la 21 de ani. I-a rămas o singură fotografie cu Liviu. În uniformă militară. Pe cele de la nuntă le-a pierdut la inundațiile din 1970.
Mama, Maria, tata și bunica erau în urma carului cu sicriul. Boii s-au poticnit în noroi, au împins carul înapoi și o coroană a căzut aproape de roata din stânga, la un pas de Maria. Mama a ridicat-o, însă panglica de hârtie cu condoleanțele nepoților, eu și Sabin, era murdărită, ca și o parte dintre garoafe.
- Haideți pe scurtătură!, ne arătă tata o potecă, pe care a pășit și preotul și restul lumii. Carul a rămas să meargă pe drum. Urma să-l întâlnim la intrarea în cimitir.
M-am uitat la tata și ochii mi s-au încețoșat. Îl imaginam pe el împușcat, în sicriu. O fotografie de-a lui lua chipul lui Liviu, s-a suprapus peste obrajii mortului și prin două găuri îi ieșeau urechile. Găurile aveau marginile neregulate. Nu mai aveam putere să pășesc, m-am oprit. Vin imediat, le-am spus, și m-am prefăcut că-mi șterg preocupat pantofii pe iarbă de noroi. Un scaiete mi s-a legat de pantaloni. Cu capul spre sat, ca să nu mă vadă nimeni, plângeam. Îmi imaginam viața fără tata. Mi-am scos batista și m-am prefăcut că-mi suflu nasul. Cortegiul a intrat în cimitir, după un pâlc de copaci. Nu era nimeni în preajmă și mi-am aprins o țigară din care am tras cu sete până a ars și o porțiune din filtru. Prin fum îl zăream încă pe tata în sicriu. Ajuns la marginea gropii, în timpul predicii, i-am strâns palma tatei, și bulgării de lut cădeau pe capacul sicriului. M-a privit nedumerit. “Ai fumat cumva iar?”, zise. Cu două săptămâni înainte m-a surprins cu o țigară în gură. M-a usturat dosul de curelele încasate.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!