Andrei sta pe banca in parc.Priveste un copac cu frunze aramii.Deodata,o frunza ii mangaie obrajorul rosu in drumul ei spre neant.O priveste o clipa si ii trec prin minte tot felul de ganduri.Incepe sa-si inchipuie cum frunza cea aramie acum,era in primavara un muguras plapand si cum se bucura de primul ciripit de randunele intoarse din departare.Simte bucuria pe care a simtit-o frunza la prima atingere suava a fluturelui multicolor.Simte mangaierea gingasa a razelor de soare,dimineata in rasarit si seara la asfintit.
Intre timp Andrei se gandea ca aceasta frunzulita care odata a fost verde si tremura la fiecare strop de ploaie,s-a lasat purtata de vant crezand ca ea danseaza.
Soarele plecase acum sa mangaie alta frunza din Emis fera sudica.Dar vantul se opri si ea cazu la pamant fara sa inteleaga ce a fost acel dans.
-Hai Andrei acasa!se auzi vocea blanda a mamei.
Andrei pleca acasa,uitand complet de frunza.