agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-12 | |
Și ce dacă? Probabil că se putea întâmpla și mai rău… sau lucrurile ar fi putut merge dincolo de orice frontieră. Dar nu mai exista dorința: DORINÞA DE A MAI REZISTA TENTAÞIEI. Până la urmă ce înseamnă tentația? m-am întrebat, trăgând cu ochiul spre cei doi care se țineau de mână, în mijlocul străzii, departe de lumea dezlănțuită. Tentația nu reprezintă doar o simplă ispită sau ademenire, ea este păcatul capital, viciul ce te ține in viață, mai ales dacă te crezi nonconservator. Nu ea este cea care îți oferă căldura sângelui, roșeața buzelor și a obrajilor, prospețimea cărnii? Dacă ar exista o femeie care să întruchipeze tentația, m-aț însura cu ea, fără nicio remușcare, și i-aș face și vreo doi copii, așa doar de dragul de a ști că sunt întotdeauna înconjurat de ea, că respir, mă hrănesc și transpir tentația.
Dar cum spuneam (am o mare plăcere de a divaga) mai devreme, lucrurile puteau să intre pe un făgaș normal (nu sunt înca foarte conștient de ce înseamnă normalitatea și nici nu știu cu ce se mănâncă – este foarte posibil să nu o cunosc niciodată și atunci sunt convins că voi trai veșnic), să mă prefac că sunt foarte mulțumit de ce șmi oferă viața și să tac, să zbier doar în mine, dar să tac și să nu se întrevadă pe fața mea niciun fel de îndoială. Pot trai așa? Să supraviețuiesc, da, dar să trăiesc, să mă nasc țn fiecare zi, să strâng din dinți și să urlu de cât sunt de satisfacut, pot? Ieri, mi s-au intersectat drumurile cu ea, o fostă mare iubire, o fostă floare care, câteodată, mă lăsa să-i fur din energie, din tinerețe, din sânge, de parcă eram un adevarat strigoi. Ne-am privit o clipă și am simțit, pentru un minut, tentația de a-i șopti, deși era o oarecare distanță între noi, că încă o vreau, că tânjesc dupa seva ei, după pielea ei albă, dar am tacut și am trecut mai departe de parcă nici nu aș fi văzut-o. Cred că, dacă-i povesteam de existența mea prezentă, se bucura… Am preferat să nu o fac și să plec într-o direcție opusă, doar eu și cu gândurile mele de copil matur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate