nu ți-am mai scris demult dar asta nu înseamnă că viața în scarborough fair a dispărut ca după o imensă glaciațiune. doar că la un moment dat m-am gîndit că cele mai multe lucruri se spun prin absență.

*

în scarborough fair se trăiește în două moduri. lent ca să ai timp să-ți aduci aminte și rapid ca să nu ai timp să-ți plîngi morții.

*

mare eveniment săptămîna asta. am achitat ultima rată la credit. mă duc bucuros la bancă să-mi închid contul. ofițerul de credite mă verifică totul e în regulă. apoi mă întreabă: cardul îl mai folosiți? normal că îl folosesc doar pe el mi se pune salariul. a deci salariul îl încasați prin banca noastră. nu dom'le n-am eu treabă cu banca voastră. atunci la ce vă trebuie cardul nostru? da eu n-am nici un card de la voi. păi uitați în calculator figurați că aveți card de la noi. du-te dom'le eu n-am avut în viața mea card la voi. păi uitați aici scrie că ați solicitat dumneavostră. ei pe dracu. la vremea cînd am făcut eu creditul carduri vedeați doar în reclamele din champions league. păi e solicitarea dumneavostră așa apare în baza de date. dom'le să ne înțelegem. nu am făcut solicitare nu am primit niciodată și nu am folosit niciodată card de la voi. vreau să văd și eu solicitarea aia. știți e la arhivă și durează destul de mult că e credit vechi. eu mi-am făcut datoria că v-am văzut băiat tînăr și v-am spus ca să nu mai plătiți comisioane de administrare. ca să închideți cardul trebuie să plătiți o sută de lei comisioanele de administrare mai vechi. următorul.

*

ziua începe pentru fiecare după cum îi e norocul. probabil că atunci cînd m-am născut s-a terminat provizia de stele altfel m-aș fi născut și eu cu una în frunte. de aia îmi încep ziua la centrul de primire urgențe. ori poate în altă viață am fost preot militar și citeam biblia la căpătîiul mutilaților. cred că așa se explică de ce am ajuns să contabilizez. să vedem marfa pe ziua de azi. trei bețivi. un sinucigaș care a băut alcool sanitar. trei femei care au mîncat mici expirați la festivalul toamnei. un accident rutier. șoferul a intrat în stop cardio-respirator l-au resuscitat o oră degeaba. fifteen men on a dead man's chest.

yo ho ho and and a bottle of rum.

ies afară bag două degete în gît. vomit nori în formă de lebede.

*

am aflat ieri că a murit un preot care mi-a fost profesor de religie. oare ce-ar fi trebuit să simt. mi-am adus aminte de orele de religie din liceu. preotul era directorul nostru spiritual și făcea lunar drumuri la vatican. noi aveam un catehism de vreo patru sute de pagini pe care îl învățam la orele de religie. bine. unii învățau eu știam doar numărul de pagini. nu ne asculta niciodată dar cînd se întorcea de la vatican organiza concursuri. scotea cîte zece elevi în fața clasei și punea întrebări. cine răspundea la cele mai multe primea un premiu. nu am participat la nici un concurs. o singură dată am vrut să particip cînd premiul cel mare a fost un glob de sticlă care avea în interior ieslea pruncului și dacă îl întorceai începea să ningă. ar fi fost fain să-l am pentru că mai văzusem așa ceva în videoclipul black or white de la michael.
și totuși ce-ar fi trebuit să simt.

*

mai mult decît în oricare loc în scarborough fair viața e o sumă de alegeri. dacă amicii iubitului tău te fac poștă apoi te ard cu țigara prietenul tău nu face nimic și tu alegi să te măriți cu el e o alegere. dacă un bețiv se pișă noaptea pe un perete de bloc îl vede poliția comunitară îl legitimează el face scandal patrula cheamă jandarmii care îl transportă la secție unde îl bat de-i sună apa în cap e o alegere. dacă doi prieteni se-mbată la o terasă fac scandal că nu mai sînt serviți se iau la bătaie cu doi polițiști comunitari în civil și unul dintre bețivi încasează o sticlă în cap apoi sînt duși de jandarmi la aceeași secție și mănîncă aceeași bătaie e o alegere. în scarborough fair nu există alegeri corecte sau greșite. există alegeri pur și simplu.

*

republica moldova a ridicat vizele pentru cetățenii români. poate vreodată îmi vei arăta orașul tău noaptea. neoanele să-mi tatueze pielea ca să nu uit nimic din ceea ce ești.

*

n-am fost niciodată adeptul sinuciderii deși uneori gîndul că aș putea scăpa mai repede m-a săgetat așa cum noaptea farurile unei mașini înțeapă ochii. în scarborough fair există un timp pentru toate. priveam la capul scalpat al șoferului pe care medicii încercau să-l resusciteze și m-am gîndit brusc oare dacă aș muri cum vor afla cei care m-au cunoscut. cum va afla ioana dana victor sau alții. poate nu vor afla și vor trăi cu gîndul că umblu pe coclauri că m-am dus la frate-miu în londra sau că în fiecare dimineață contabilizez accidente rutiere și sinucigași. mă vor urî pentru că nu mai dau nici un semn. nici de viață nici de moarte.

n-am fost niciodată adeptul sinuciderii nu pentru că n-am găsit o metodă mai puțin dureroasă. moartea nu doare ci ultima clipă de viață. încă din prima zi cînd mi s-a pus pata să trăiesc am decis că în fiecare zi se întîmplă ceva. o mică minune sau o explozie ascunsă pe care merită s-o vezi. chiar și cu ochelari special concepuți pentru o eclipsă.

azi îți voi spune despre lucrurile frumoase care mă țin în viață.
de cîteva luni în fiecare dimineață cînd mă duc la serviciu în fața spitalului de psihiatrie drumul meu se intersectează cu drumul unei femei. are părul negru ca bituumul fierbinte și creț ca vălătucii de sîrmă ce împrejmuiesc un lagăr în care te-ai bucura să fii captiv. în fiecare zi la opt fără zece ne întîlnim ne aruncăm o privire scurtă apoi ne depărtăm.
azi noapte am visat că ne-am întîlnit iar și eu i-am zis bună dimineața.
dimineață am plecat la serviciu și bineînțeles la opt fără zece ne-am întîlnit. mi-am adus aminte de visul de azi noapte și-am început să rîd. a rîs și ea.

încă un lucru.

mă întorceam de la centrul de primire urgențe și așteptam să trec strada. o femeie s-a repezit la mine și m-a îmbrățișat. nici n-am avut timp să arunc țigara. era prima fată de care m-am îndrăgostit vreodată. mi-am adus aminte cum în generală după ce învățasem ceva engleză îi scriam bilețele de dragoste în engleză ca să nu citească maică-mea. bilețele pe care nu i le-am trimis niciodată și care au stat într-un sertar pînă le-a găsit maică-mea și m-a pus să i le traduc.

eu asta cred. în fiecare zi din toate cele cîte mi s-au dat se întîmplă ceva care mă ține în viață. dacă nu se mai întîmplă nimic atunci mi s-au terminat zilele.