Cum putem trata acneea și logoreea

Eleonora s-a trezit cu un coș în frunte. Spre deosebire de toate celelalte coșuri din fruntea Eleonorei, acesta era unul vorbitor, fapt care putea trece drept un miracol al zilelor noastre, dacă, analizat în contextul socio-politic actual, nu ar fi fost un fapt de-a dreptul penibil.
Se putea crede că acest coș a căutat îndelung locul cel mai potrivit pentru a-și dezlega limba și unde oare ar fi putut face asta mai nimerit decât, iată, în fruntea Eleonorei. Aceasta mai cu seamă cu cât Eleonora era, de felul ei, o ființă timidă, timiditate care o păstrase în stadiul virginal al existenței, în același stadiu în care se aflau dealtfel, și mama și bunica acesteia. Și, dacă am mai căuta prin stufosul arbore genealogic, cu siguranță că de crenguțele lui multe alte femei din spița Eleonorei ar atârna la fel de neprihănit.

De aceea, de câte ori observați aparția unui coș, oricât de mic, consultați de urgență medicul specialist. Avertizăm că acesta își poate avea sălașul și în locuri mai tainice ale corpului uman, identificarea lui putând fi astfel mult încurcată.

*

Și tu poți contribui la prevenirea autismului

Mai demult, singur fiind în camera mea de joacă, mi se întâmpla să mă plictisesc. Atunci priveam pe fereastră la mașinile care umpleau strada, asemenea unui șarpe metalic și fără sfârșit, la trecătorii care pictau trotuarele, asemenea unor steluțe colorate, dar, mai ales, o priveam pe ea, pe Zambiluța.
Aceasta avea un ghiozdan cel puțin la fel de neobișnuit pe cât era coșul din fruntea Eleonorei, cu care, dealtfel, era colegă de clasă. Ce era neobișnuit la acest ghiozdan era aceea că el își păstra volumul și greutatea constante, indiferent de suma obiectelor care se regăsea în acesta. Astfel că Zambiluța putea aduna, pe lângă obișnuitele manuale, caiete și creioane, și toată colecția de fotografii de familie care îi popula casa, precum și grădina cu toate ale ei, în care aceasta se juca atunci când nu avea altceva mai bun de făcut. Iepuri de toate culorile, fructe din pomii altoiți, flori parfumate, chiar și lacul cu broscuțe dansatoare și pești cântători, toate erau așezate cu grijă în compartimentele ghiozdanului care altfel nu se deosebea prin nimic de celelalte ghiozdane de fetițe și băieți.
Așa treceau, în fiecare dimineață, cele două prietene, Eleonora și Zambiluța, prin dreptul ferestrei mele, pe care priveam adesea plictisit.

De aceea e bine ca, prin toate mijloacele care ne stau la dispoziție, să găsim neîncetat activități care să ne păstreze mintea și spiritul în stare de trezie.

*

Cursurile de recalificare profesională- o soluție de ieșire din criză

Am avut un unchi care știa să facă multe lucruri, dar cel mai important era coniacul. Când nu făcea coniac, se ocupa cu alte lucruri, ceea ce deja am menționat. Unul dintre acestea era acela că mergea la cârciumă. Acolo el se întâlnea cu alți oameni care făceau coniac și care, la fel ca și unchiul meu, știau, cel puțin la fel de bine, să facă și alte lucruri. Unul dintre acestea era acela că, atunci când nu mergeau la cârciumă, stăteau în fața porții și fumau, privind la oamenii care treceau prin fața lor. Aceștia, în cea mai mare parte a timpului, făceau cam aceleași lucruri pe care le făceau toți oamenii, inclusiv unchiul meu: coniac, mers la cârciumă, stat în fața porții cu pipa sau țigara în colțul gurii, dar și altele.
Astfel, cufundați în arămiul zilelor de toamnă, ei îmbătrâneau laolaltă cu vinul care se făcea coniac, care mai apoi era băut în cârciumi de oameni care, în cea mai mare parte a timpului, fumau în fața porții, mirându-se uneori că trece tot mai puțină lume, care se pricepe tot mai puțin la tot mai puține lucruri.

De aceea, consumul excesiv de alcool și tutun produce scăderea ratei demografice, asociată cu stări de melancolie, de însingurare și de alte multe stări, dintre care cea mai gravă este reveria.