Mă pierdusem printre frunzele toamnei.Rătăceam printre copacii triști,cu fața udată de lacrimi și de ploile reci.Eram îmbrăcată în hainele zdrențuroase ale îndoielii și pășeam desculță.Uitasem să zâmbesc,uitasem să simt.Îmi duceam tăcută existența searbădă și lipsită de sens.
Până în ziua când te-am întâlnit.Atunci mi-am găsit rostul existenței,pe tine.Cât mi-ai lipsit!Dacă-ai știi!!Te-am căutat atâta timp fără să știu ce caut.Nu știam nici dacă exiști.Credeam că sunt blestemată să te aștept tot restul vieții, să mi te imaginez așa cum ești, așa cum nu te-aș fi putut avea niciodată, că viața mea o să fie o toamnă nesfârșită, lipsită de soare și de zâmbet.Fără tine aș fi hoinărit și acum ca un suflet care nu își găsește liniștea nici după moarte.Singură printre frunze și picuri de ploaie,purtând în suflet o toamnă veșnică…și pe tine, aspirația mea cea mai înaltă.
Azi am trecut din nou pe străzile înguste ale chinurilor mele.Eram nesigură și confuză.Să fie oare asta strada mea, mi-am zis la început?Mi se părea imposibil.Pentru prima dată înforiseră și pomii de pe strada mea.Venise primăvara și în viața mea.Era cald și soarele radia lumină și zâmbet.Mă simțeam ciudat, dar era ceva atât de plăcut,ceva care îmi umplea ființa de mulțumire și de liniște.Nu mai simțisem așa ceva niciodată.Părea totul perfect.Tu erai singurul care lipsea din puzzle-lul vieții mele.Tocmai tu, cea mai importantă piesă.În sfârșit ai apărut.Aceeași prezență stranie și plină de farmec.Veneai gânditor cu fața ascunsă în gulerul pardesiului, pășind mărunt și nesigur.
Mă așezasem pe bancă,la umbra nucilor și te așteptam.Te priveam mulțumită și fericită.Dar erai atât de rece și de distant.Nici măcar n-ai ridicat privirea din pământ.Ai trecut fără să mă privești măcar.Atunci am alergat în urma ta și te-ai întors privindu-mă nedumerit,cu ochi străini.Păreai revoltat și mirat de parcă nu ai fi stiut cine sunt.
Apoi m-am trezit dormind ghemuită pe banca pe care te așteptasem.Afară era toamnă și frunzele cădeau leneșe din copaci.Eram desculță și îmbrăcată în haine zdrențuroase.Visasem oare că te-am întâlnit?Sau poate că din cauza ta e iar toamnă afară...și în sufletul meu...