S-a trezit dis-de-dimineață și i-a pregătit micul dejun.
- Cu ce haine te îmbraci azi? Ca să ți le pregătesc, i-a spus Vasilica.
- Costumul kaki, răspunse el cu gura plină, fără să ridice ochii din ziar.
De la o vreme, Marian începuse să se deformeze: burta îi atârna peste cureaua pantalonilor, iar fața și bărbia i se umflaseră de parcă ar fi fost înțepat de-o viespe. Nu de mult își cumpărase vreo douăzeci de costume și cămăși cu două numere mai mari, de nu-i mai încăpeau prin dulapuri.
A scos hainele din garderobă și i-a prins „năsturelul” sub rever, așa cum o învățase Nelu.
După plecarea lui, s-a schimbat repede și a ieșit în stradă unde o aștepta taxi-ul, nu înainte s-o roage pe Maricica-menajera, să aibă grijă de Alex.
Nelu avea costumația pregătită: o perucă, mustață, șapcă, vestă și o pereche de pantaloni bufanți.
- Parcă sunt Gavroche, încercă ea să facă un spirit de glumă, după se întoarse din baie.
- Îți stă bine. Hai să-ți lipesc mustața, că-i târziu și n-aș vrea să-l pierdem din ochi pe Scaramouche al tău.
Sediul firmei se afla pe o stradă aglomerată, nu departe de centrul orașului. Era o casă cu etaj, cumpărată de curând și transformată în birouri, după ultimele tendințe ale modei.
Când s-au apropiat, a văzut că pe partea cealaltă a străzii, era staționat un scuter, călărit de un tip. Nelu a oprit mașina în spatele lui și i-a făcut un semn să plece.
Au început să asculte. Domnul era în ședință, urla și dădea ordine. După o oră s-au auzit uși trântindu-se și o voce de femeie:
- Gata? I-ai pus la punct pentru ziua de azi?
- Dacă i-ai fi văzut cum tremurau și se făceau mici de tot! Ha, ha, ha!
- Lasă, că așa trebuie, să-ți știe de frică, răspunse femeia.
- Azi, la ora unu, iau prânzul cu șeful și asociatul meu. Iar șterge cu noi pe jos și ne dă directive. Cred că vrea să mă trimită în locul lui ori să negociez următorul transport. Dar diseară să nu-ți faci program, am o surpriză pentru tine. Bine drăguță?
- Bine iubitule, dar să nu uiți să-ți arunci ochii peste soldurile care ți le-am lăsat pe birou. Să-mi spui ce hotărăști, pe ce conturi le băgăm.
- O să mă uit când mă întorc, balerina mea! Dă-mi un pusi!
Nelu și Vasilica s-au uitat unul la altul fără să-și spună un cuvânt. Au înțeles amândoi că amanta soțului era contabila șefă. Era tare curioasă s-o vadă cum arată. „Oare e mai frumoasă ca mine? Sau e plină de impresii și bășini?” și-a spus în gând, fierbând de gelozie.
La prânz, au urmărit jeep-ul cel negru până la ieșirea din oraș. Mașina a luat-o pe un drum lăturalnic și a oprit la o pensiune, lângă pădure.
- Bună băieți, ce mai faceți? Cum o mai duceți cu sănătatea? Ce vă mai fac familiile? Se auzi în căști un glas gros, ce părea al unui bărbat trecut de cincizeci de ani.
- Bine, mulțumim de întrebare, răspunse vocea cunoscută a soțului ei.
- Hai să mâncăm și după aceea discutăm afaceri. După aproape o oră, stăpânul vocii necunoscute, începuse din nou:
- Tu! Vreau să pleci marți cu următorul transport.
- Am înțeles Șefu. Nu vă faceți griji, totul o să fie bine.
- Nu-mi fac griji pe dracu. Mi-ai adus extrasele să le văd și eu?
După un moment de tăcere, bărbatul spuse din nou:
- Mda…e bine. După ce el se întoarce cu banii, tu pleci în Elveția să-i depui în bancă.
- Bine Șefu! Și ce-o să fie în transportul ăsta?
- Ați auzit de Ciorogârla? Ãlea sunt. Băieții au nevoie de ajutorul nostru ca să le vândă. Le-am găsit un client din Siria. Te vei întâlni cu el in largul mării. Marți dimineața, la ora două, vaporul va pleca din portul Mangalia. Să negociezi la sânge. și să nu cumva să lași sub o sută de dolari pe bucată alea mici și două sute cele mari, cum a făcut Ori data trecută – care, parcă n-ar fi evreu- că diferența ți-o trag ție din câștig. Ne-am înțeles? Se răsti străinul.
- Da, Șefu, se auziseră două glasuri, răspunzând în cor.
- Acum plecați! Eu mai stau puțin.
După câteva minute, jeep-ul cu cei doi asociați, a trecut pe lângă ei în viteză.
- Ce facem? Nu-i urmărim? Întrebă agitată, Vasilica.
- Mai stăm puțin. Sunt curios să văd cine este bătrânul cu care s-au întâlnit.
Tu-ți dai seama ce afaceri învârte bărbatu-tău și-n ce este băgat?
După câteva minute și-a făcut apariția, în curtea pensiunii, un domn de statură potrivită cu părul grizonat și ochelari.
- Parcă-l știu de undeva, spuse Nelu, uitându-se prin binoclu.
- Și eu l-am mai văzut, dar nu pot spune unde.