Căldura din casă parcă m-a liniștit. Când am ieșit la poartă, să-l întâmpin pe Adam, Baloo s-a ridicat și m-a urmat ca o umbră. Fulgii cădeau liniștit, așternându-se pe pământul cald, apoi se topeau. Adam mi-a povestit ce a făcut la școală și, la un momentdat, după o pauză mai lungă, m-a cuprins cu mânuțele pe după gât și, cufundându-și fața în părul meu, m-a întrebat șoptit, parcă temător, când vine tata. Am tăcut ca și când nu auzisem întrebarea. Nu eram pregătită să-i spun, dar nici nu eram pregătită să cred că Mihai nu mai este. I-am răspuns că tata va mai lipsi un timp, apoi, după ce a venit Cornelia, am mâncat toți trei, în tăcere. Adam a urcat cu Cornelia la etaj dar eu am mai rămas. Trebuia să mă pregătesc pentru vizita la medic. Am hrănit cățeii și apoi am aprins lumina în curte. Când și când, se zărea câte un fulg, în lumina difuză. Am intrat pe mess și am căutat în arhivă. Am recitit tot ce-mi scriam cu Mihai, pe vremuri. Acea prelegere despre istoria iubirii nici nu mi-o mai aduceam aminte. Am recitit cu plăcerea unei lecturi noi. Am intrat apoi pe pagina lui literară. Nu am fost niciodată o exaltată în materie de poezie. Citeam versuri și-mi aduceam aminte despre explicațiile despre ce semnificau acele figuri de stil. Eu îmi luam figura de "blondă", punând întrebări. Mihai zâmbea încântat și avea răbdare, explicându-mi înțelesurile ascunse ale acelor versuri. Muzicalitatea, ritmul, măsura, alături de figurile de stil, erau menite a îmbrăca într-o mantie de sensibilitate, sentimente cât se poate de omenești.
Am găsit în cămară niște miere de brad, cumpărată de noi de la o mănăstire. Am îndulcit un ceai cu miere și m-am dus la culcare. În stomac, simțeam ca un fior. M-am privit în oglinda cea mare și am constatat că m-am cam îngrășat. Am alungat acest gând liniștindu-mă la ideea că era normal, după istovitorul drum la Santiago, pe urmele lui Mihai, prin nordul Spaniei. Zorii cenușii se întindeau, ca niște zoaie, pe geamuri. M-am trezit odihnită și hotărâtă să merg la doctor. Adam era în fața ușii și se juca cu Baloo. Cornelia l-a îndemnat să meargă la baie și apoi să vină la masă. Cât timp Adam era în baie, Cornelia mi-a adus cafea. Eram o răsfățată. Din nou beam cafeaua preparată de alții. Pe masă era biletul de loto. L-am privit, neâncrezătoare, aproape amuzată de ce ar putea aduce. Aveam tot timpul să-l verific. Poate, dacă mi-aș fi dorit cîștigul, aș fi căutat numerele extragerii cu înfrigurare, dar așa... M-au sunat copii din America. Le era dor de noi, și, sinceră să fiu, și mie îmi era dor de ei, de nepoata mea, dor de a fi împreună. George mi-a propus să venim de sărbători la ei. Am ezitat să dau un răspuns pe loc și am întrebat dacă e musai să răspund imediat invitației. Ne-am luat larevedere și eu am plecat la doctor.. Adam plecase cu microbuzul la școală. Doctorița mi-a recomandat un set întreg de analize, și, după ce mi-a luat tensiunea, mi-a umplut mâna cu un teanc de recomandări pentru analize de laborator. Mi-am luat rămas bun, dar la ușă, doctorița m-a întrebat dacă am făcut și un test de sarcină. Am rămas năucă. Sarcină? Am răspuns că nu poate fi vorba despre o sarcină întrucât sunt câteva luni bune de când nu mai aveam ciclu. Doctorița a insistat, așa că, după ce am plecat din cabinet, m-am oprit la o farmacie. Eram jenată dar am cerut testul. Farmacista m-a privit complice, bănuind cu voce tare că testul ar fi pentru "aia mică". Am îngăimat un " da, desigur", apoi m-am îmbujorat. După clipa de pauză am avut o reacție de revoltă. Chiar arătam atât de bătrână? Am trecut pe la Narcisa și am întrebat-o, în glumă, ce ar zice dacă aș fi însărcinată.
"Cu Mihai?" a fost reacția imediată, neândoindu-se de eventualitate.
"Sigur că el ar fi tatăl", am răspuns, ușor speriată de cuvintele mele.
"Chiar ești gravidă?", m-a întrebat curioasă dar și cu o undă de bucurie în glas. Ea și-ar mai fi dorit un copil dar și așa viața ei era complicată, între un soț scorțos, un amant etern și o vagă disponibilitate către o eventuală altă alternativă. Amantul etern nu-i sugerase niciodată o eventuală alternativă, mulțumindu-se cu același statut de amant perpetuu. Am mai sporovăit puțin, tot felul de nimicuri. Am plecat spre casă dar mi-am amintit de casa lui Costel. M-am oprit din nou ân fața cutiilor de scrisori. Am urcat și am terminat de făcut ordine. Doar praful acela ciudat l-am lăsat neatins. Am luat aparatul de ras din baie, am pus rujul acela ieftin, pe măsuță și am plecat.Am strecurat cheile casei în cutia de scrisori și am ieșit pe stradă.