agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | |
Fulgii mari de zăpadă se așezau, în liniștea nopții, cu un fâșâit abea perceptibil. Copii strângeau zăpada așezată pe mașini și rotunjeau primii bulgări. Este vineri, vineri seara. Amintirile m-au cotropit și, brusc, am dorit să plec la mare. Am sunat-o pe Cornelia și i-am spus că voi lipsi o zi sau două. Am trecut pe acasă și mi-am luat o carte de citit în tren. Îmi place să merg cu trenul. Lumina chioară din trenul de noapte nu mă ajuta la citit.O petală uscată și veche acăzut dintre filele cărții. Am strâns-o în pumn și mi-am reamintit un alt drum de noapte, cu trenul iarna, la mare. Singură în compartiment, legănată de zgomotul monoton, cu petala în palmă, am adormit. M-a trezit conductorul cu acel monoton:"cap de linie!" M-am trezit și am coborât din tren, hotărâtă parcă, să regăsesc urmele pașilor mei, pe zăpada de acum zece ani. Am luat-o la pas pe țărm, ascultând valurile ce se spărgeau în gulere de spumă. Am văzut casa noastră și mi s-a părut că zăresc o luminiță la geam. Am mărit pașii și inima a-nceput să-mi bată cu putere. Bătrânul acela a trecut pe lângă mine ridicându-și pălăria. Sărutmâna, doamnă... L-am salutat mecanic și, abia după aceea, am întors capul. L-am privit îndepărtându-se și , cu ochii pe direcția spre care s-a pierdut, m-am întrebat dacă nu am halucinații. Bastonul acela înfipt în zăpadă era de acum un pom în toată puterea.
Geamul nu era înghețat și prin el se vedea, licărind, o luminiță ștearsă. Am lipit obrazul de geam și am privit atentă. Irizația aceea luminoasă mă chema la masa de scris a lui Mihai. Am intrat și inima îmi bătea, gata să-mi spargă pieptul. Am aprins lumina și, pe masă, într-o pungă de plastic, în fața mașinii de scris, era un pumn de "minciunele" de silicon pentru prins pește, noaptea. Am stins din nou lumina și twisterele radiau acea lumină rece. M-am așezat la masa lui de scris. Mașina de scris, "mercedes", avea sub rulou o foaie nouă, așezată în așeptare...Alături era o foaie mototolită. Am încercat să netezesc hârtia și să citesc ce era scris dar literele îmi jucau pe dinaintea ochilor. Voi citi mâine, mi-am spus. Am împăturit foaiaa și am băgat-o între filele cărții de citit în tren. Am încuiat ușa și am plecat la gară. Bătrânul nu mai era pe țărm. În gară am întrebat impegatul în ce zi suntem...." E vineri, doamnă, e mereu vineri!" De la punctul farmaceutic din gară mi-am mai cumpărat un test de sarcină. Priveam testul de parcă ar fi fost așezat pe tava cu cafea... Vaierul lung al locomotivei mi-a atras atenția că trenul este la peron.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate