Date specifice

Toate lucrările care vizează această țintă artistică, multe la număr, au fost elaborate și publicate risipit în diferite cotidiene, în mai multe faze în Trustul de presă Flacăra, precum și pe Agonia.net, ultima a fost o încercare parțial reușită, dată pe Agonia.net pe 24.08.2009.
Mica mea filozofie își are originea în banca de date elaborată în anii '90,'95, unde au fost stocate datele primare, adică cele care constituiau precursorii lor.
În toate perioadele la care m-am referit, le-am adus permanente îmbunătățiri, acum a sosit momentul centralizării și codificării lor într-o structură unificată.
Chiar și pe Agonia.net, având în vedere acel provizorat, nu le-am codificat în gala acelor numite părți. Partea a XVII (3) realizează această centralizare, în care am inclus și datele stocate în baza de date, partea I-a fiind dată separat, pentru datele nepublicate și extrase din banca de date, iar celelalte sunt grupate după cum urmează:

Partea I-a
Cercetarea operațională în date concrete

Punte între subiecte.
Aveam atunci 25 de ani de cercetare în alt domeniu și aveam în sânge: disciplina, regimul de lucru, rigorile și febra creației unui cercetător care se respectă și lăsase ceva în urma sa.
Ca pensionar aveam imense rezerve de timp liber, la care am adăugat regimente de muze și spiritul epigramatic, care nu m-a părăsit niciodată.
Am dublat toate acestea cu pasiune, dăruire, imaginație, încărcare emoțională, voință, perseverență, idei îndrăznețe puse”pe cântarul electronic”, cu visuri, speranțe și c-un ocean de curiozitate artistică.
Ca să-mi realizez țintele sus arătate, am renunțat total la viața personală, știind care este prețul innovărilor mele.
Mi-am construit unități de măsură de același fel, pentru a nu pătrunde printre sisteme cu unități de măsură diferite, care m-ar fi putut arunca într-un labirint fără ieșire.
Nu a fost nevoie să mă adaptez la un model, pentru că el nu a existat, am luat totul de la capăt, am defrișat, am făcut pârtii și am realizat tot ce mi-am propus.

Doctrină generală de cercetare
Rigori minime(doctrinare-teoretice)
Sunt rigori necesare în orice cercetare științifică, economică, artistică, etc…
. A citi fără să aplici este nefolositor, a aplica fără să studiezi poate fi după caz: dăunător, plictisitor și periculos.
. Progresul se descoperă de multe ori din nereușite temporare, neabandonate, sau din greșeală, dar se realizează prin înlăturarea perpetuă a greșelilor.
. Echilibrații greșesc puțin și rar(de teama eșecurilor), dar marile descoperiri, adevăruri și chiar catastrofe nu le produc echilibrații, superdotații, ci adepții riscului care nu se tem de eșecuri.
. Nu-ți ascunde lipsurile, riscă să le servești vânătorilor de greșeli, ei te vor ajuta(inconștient), să greșești din ce în ce mai puțin și mai rar, corectându-te singur.
. Dacă ești puțin vorbăreț și te lansezi în discuție cu superiorii tăi, vei învăța multe, vei greși mai puțin, vei trece deasupra celor tăcuți, dar vinovați de mari greșeli.
. Cine studiază mult, învață puțin, cine studiază puțin, nu învață nimic, studiază până mori.
. Învață pentru tine, dar să știi pentru altul, cel care-ți urmează traiectoria

Criterii de coagulare
Nu există înnoire pe criterii, principii, simboluri anacronice, nici compromisuri sau negocieri în acest sens.
Orice teorie este o practică repetată, pe care dacă o înțelegi, te fălești cu ea și beneficiezi de avantajele ei, în caz contrar o persiflezi.
În orice domeniu de cercetare nu poți să tragi concluzii sau să iei decizii, dacă n-ai informații
Decizia aceasta depinde de cantitatea, de calitatea, oportunitatea și modernitatea informațiilor.

Prelucrarea datelor
Toate criteriile la care mă refer, sunt prelucrate, coagulate și puse în fondul de date concrete, adică proiectate în notele de fundamentare, în datele sinoptice comparative și în liniile de corelare multiplă.
Nu le pot insera pe toate aici, pentru că îmi depășește perimetrul conciziei, dar am făcut un rezumat în prezentarea băncii de date, care este un fel de mică redacție personală.
Timpul, marele maestru al universului artelor
Mica mea filozofie a timpului
De când e lumea și e artă/ Toată lumea asta știe/ În artă e filozofie/ Și în filozofie-i artă.

Relațiile timpului cu divinitatea și oamenii.

Se știe bine că Dumnezeu a adus oamenilor ordinea pe pământ, lângă ea a mai adus echilibrul, măsura, proporțiile. Oamenii le-au eliminat pe toate, și-au adus în locul lor haosul, ca cel de mai jos.

Performanțele de tranziție
Singurele performanțe ale tranziției noastre sunt : dezbinarea, gâlceava, ura, parașutismul politic, pe care nici măcar: Taleyrand, Fouchet, Marat, nu le-au realizat la proporțiile noastre.
Politicienii timpului nostru, sunt precum trenurile: unii vin și alții pleacă, nici unul dintre oamenii politici n-au idee ce catastrofe lasă în urma lor.
Timpul își elimină propriile sale catastrofe și deseori și pe ale oamenilor care nu știu, nu pot, nu vor să-și le elimine singuri, inclusiv pe cele din cultură, pe care au încălcat-o cu desăvârșire.

Expresia științifică a timpului
Timpul este forma fundamentală ciclică, a materiei și energiei. Ea are la bază crearea, existența, evoluția, autodistrugerea, regenerarea și înnoirea ei de fiecare dată, pe alte forme de schimbare.
Timpul în societate
El, timpul, este marele maestru filozof, constructor și arhitect, un trimis al lui Dumnezeu pe pământ, care aduce nașterea, viața și moartea, înnoirile, succesul și strălucirea, visele și speranțele, căderea și echilibrul în universul planetar.
Timpul este singurul care-și repară toate greșelile, fără ajutorul oamenilor.
Timpul în artă
El este cel care ne oferă: armonie, decor, peisaj pitoresc diafan, inspirație, imagini pentru artiști în creațiile lor.
Polivalențele timpului
Nu risipi timpul: are în el viață, bani, progres, speranțe, modele de gândire in societate, în educație, în politică, în știință, în strategie, artă și tehnică militară de apărare și atac și în multe altele.

Poezia timpului
Veșnic ne-amărâm fără rost/ Mâine nu-i nimic din ce-a fost/ Orice vis pe care îl trăim/ Cât timp va ține, nu știm.
Toate trec când vine vremea lor/ Așa cum trece-un nor pe cer/ Toate trec durere sau noroc/ Nimic nu ține viața-n loc.

Timpul, stăpânul planetei chemat să înlăture prostia, obrăznicia, minciuna.
D’ale prostiei
Proștii sunt insensibili la inteligența altora, pentru că n-au în dotare așa ceva.
Tot proștii, sunt insensibili și la prostia semenilor săi, pentru că asta implică tot inteligență.
Sunt oameni inteligenți, care de nevoie au făcut pe proștii, dar ei proștii, n-au norocul acestui ghinion.
Și prostia are un preț, când ajungi la vârf și te face regele proștilor.
Dacă prostia se manifestă izolat, nu-i nici o problemă, se tratează cu indiferență.
Dacă ea este înregimentată în flancuri masive și cu lideri, sunt mari probleme.
Dacă prostia ar produce fisuri, atunci un număr imens de oameni ar trebui pansați sau spitalizați.
Întrebări pentru Toni Grecu
Ce-ai face maestre, dacă n-ar exista prostie, ai mai avea obiectul muncii în „Divertis” ?
Ce te-ai face, dacă prostia ar fi atât de rară și ar fi atât de taxată cu sume exorbitante, cât te-ar fi costat un spectacol cu „Divertis” ?
Ce te-ai face, de asemenea, dacă prostia ar fi atât de răspândită, încât n-ar mai mira pe nimeni. De unde-ai mai scoate umorul necesar în Divertis?
Concluzii
Și „administrația prostiei” este o artă care cere negociere, studiul și simțul proporției, fezabilitate, marketing și multe altele.
Timpul minciunii și al mincinoșilor
D’ale minciunii de modă nouă
Dacă mă minți odată, să- ți fie rușine, dacă mă minți de mai multe ori, să-mi fie rușine că: m-am comportat ca un farçeur, ți-am dat iluzia că te-am crezut. Þi-am dat iluzia că te-am crezut cel mai inteligent dintre proștii tăi.
Un mincinos de vârf are și șansa de a fi ridicat la rangul de rege al mincinoșilor.
Timpul detractorului
Detractorul este cel care trebuie să aibă viclenie de geniu în mișculațiile lui, în caz contrar aceste mișculații vor veni în favoarea adversarului.

Catrene pentru mincinoșii de modă nouă
Minciuna sta cu regele la masă/ Acum se știe și e evident/ Ea e stimată-n Parlament/ Dar scaunelor ce le pasă .
Minciuna politică –o târfă specială
Replică
O fi ea târfă și spurcată/ Dar uită-te omule bine/ E singura prostituată/ Ce te plătește ea pe tine.

Timpul obraznicului de modă nouă
Ca să-l cunoști, n-ai nevoie de științe înalte, nici de experiența și rafinamentul d-rului Andrei, ci doar puțin exercițiu de mimică și de gesticulația lui.
Obraznicul este același și în palatele cu turnulețe, și după gratiile bulăului, unde cunoaște după primele minute diagnosticul de antipatie.
Chiar dacă-și schimbă adresa, identitatea, starea socială și materială, el rămâne același obraznic, dar se blochează în fața indiferenței.
El, obraznicul, este cel care-ți ia din față, știe și crede în formula: ”obraznicul mănâncă praznicul”.
N-are complexe, n-are simțul concilierii, încărcări emoționale, sensibilități, crize de modestie, de jenă sau de bun simț, are însă obrăznicia tupeului și tupeul obrăzniciei.
Față de cele arătate, i-am dedicat acestuia, următorul catren:
Tupeistului
În arta grea a spiritelor proaste/ Cu nimeni tu nu stai la măsură/ Căci ceeace la alții-i artificiu/ La tine nu e artă, ci…..natură.
Notă specială
Centralizarea de față era strict necesară, întrucât nu puteam să-mi oblig cititorii să culeagă date din atâtea locuri disparate, ea a mai venit și din partea unor confrați de-ai mei care au citit materialul și care mi-au sugerat adunarea lor în același material.
Centralizarea mai este necesară și pentru crearea unor punți viitoare de introducerea unor texte din filmologia românească, ce sunt pe drumul înnoirii mozaicului.
Deasemeni îmi mai este necesară, întrucât această nouă construcție artistică îmi dă posibilitatea unor dialoguri cu parteneri de pe Agonia.net, pe care deasemeni le am în proiect.