Le-au condus pe cele două doamne până la ieșire. După ce-a sucit cheia în yală, Nelu s-a îndreptat spre ea. Vasilica îl aștepta, tremurând de nerăbdare. S-au strâns în brațe, sărutându-se lung.
- Vino, i-a spus luând-o de mână și îndreptându-se spre dormitor.
S-au întins pe pat, începând din nou să se sărute.
- Te doresc, Vasilica! Spuse el în timp ce se dezbrăcau nerăbdători unul pe celălalt, cu mâinile tremurânde de emoție, gustându-și cu nesaț trupurile înfierbântate, nerămânând nici un loc neexplorat de buzele flămânde.
- Și eu pe tine…mult, apucă ea să răspundă, când reuși să-și elibereze pentru o clipă, gura dintr-a lui. Inima îi bătea nebunește, gata să-i spargă pieptul iar venele îi zvâcneau puternic sub tâmple. Simțea atingerea degetelor lui ca o rochie moale de mătase, foșnind plăcut între faldurile pielii…urmată de-o strângere ușoară sub palme, care-o făcea să icnească de plăcere, întrebându-se dacă totul este real sau un vis amețitor. Îl simțea mișcându-se ca un râu, curgând când lin, când înspumat, așa după cum malurile ei îl strângeau sau îl descătușau din matcă. Se unduia cu trupu-i de trestie ca abia atinsă de briza caldă de vară, foșnind ușor; sau gemând, arcuită de furtuna dezlănțuită. Rezona la fiecare atingere a lui de arcuș, scoțând un amestec de sunete înalte și joase, după cum el îi descoperea, neobosit, alte și alte coarde sensibile. Încolăcită ca o liană, se-nfășura pe trunchiul lui, într-o încleștare dulce, slăbind prinsoarea ca apoi să-l strângă iar și iar, la nesfârșit.
- Ești minunată, draga mea, îi spuse el, mângâindu-i obrazul și sărutând-o a mia oară.
- Și tu ești, iubitule. N-am făcut decât să vibrez la atingerile tale. Tu ai descoperit în mine simțiri de care n-aveam habar, îi răspunse, întorcându-i sărutul.
Acum trebuie să plec, s-a făcut dimineață, spuse Vasilica, dându-se jos din pat și trăgându-și ciorapii, unul câte unul.
Vorbim la birou, spuse ea în pragul ușii după ce-l sărută pentru ultima oară.

Suindu-se la volan o năpădiseră fel și fel de gânduri: „ Sunt convinsă că îl iubesc. Acum știu ce înseamnă să faci dragoste. Da! Îl iubesc enorm! Dar, oare, n-o să mă dezamăgească? N-o să mă șantajeze, simțind sentimentele mele pentru el? Nu-l vor schimba banii, ca pe soțul meu? Cred că toate astea depind de caracterul și de educația lui.” Își spuse Vasilica in timp ce conducea mașina, din instinct.

Intrase în casă la șase dimineața. Se auzeau zgomote din dormitorul situat la parter. Deși locuia sub același acoperiș cu soțul ei, nu-l mai văzuse de când preluase „cârmele” firmei. A deschis ușa și-a intrat. Vroia să-i arunce două vorbe de dulce. În cameră mirosea cumplit a urină. Atunci văzu plosca plină, zăcând pe covor, iar asistenta tocmai terminase de schimbat lenjeria de pat.
- Bună dimineața, salută ea, ducând-și mâna la nas.
- Bună dimineața, răspunse asistenta, luând într-o mână lenjeria murdară și-n cealaltă plosca, după care ieși pe ușă.
- De ce te holbezi așa la mine? A…uitasem că nu m-ai văzut de când mi-am schimbat înfățișarea. Am intrat să te anunț că eu îți conduc acum afacerile împreună cu prietenul și asociatul tău Ori, care acum a devenit partenerul meu. La auzul acestor vorbe, pacientul se înroși brusc, aruncă flăcări din priviri și începu să scoată niște sunete ca de maimuță, înecându-se cu saliva.
- Nu te enerva, dragule! Ai grijă să nu-ți crape vreo venă la cap. Vroiam să-ți mai spun că de mâine, femeia care m-a crescut, mama Chiva, se va muta la noi. Sunt convinsă că ți-era dor de ea. A…și mai e ceva: contabila-șefă, Adela, este amanta lui Ori. Nu-i așa că-i o veste minunată? Spuse ea, ieșind pe ușă, nemaiașteptând, dar bănuind reacția lui.
Făcu repede un duș, își puse un costum roșu și intră în camera fiului ei. Zăbovi câteva minute, lângă pătuțul lui, admirându-i fața de înger.
„Dumnezeule ajută-mă să reușesc, Doamne”, Se rugase cu ochii împăianjeniți de lacrimi.

- Domnul Director vrea să discute cu dumneavoastră, zise secretara, cu jumătate de glas și fâstâcindu-se, când îi văzu pe Nelu și Vasilica intrând pe ușă.
- Oare ce-o vrea să ne spună? Întrebă ea, îndreptându-se spre biroul lui Ori, urmată de prietenul ei.
- Și eu sunt curios. Sper să fie de bine.
- Bună dimineața, izbucni Ori de partea cealaltă a biroului și ridicându-se în picioare. Luați loc vă rog, îi invitase el, după ce dădu mâna cu cei doi. Uitați de ce v-am chemat: După câte se pare, cu părere de rău, văd că sunt slabe șanse ca Marian să-și revină. Vasilica, vroiam să-ți fac o propunere: Ce-ai spune dacă v-aș cumpăra jumătatea ta și a lui Marian de firmă? Nu trebuie să-mi dai răspunsul acum.
- Nu știu ce să-ți spun, m-ai luat prin surprindere.
- Consultă-te cu avocatul tău. După ce doamnele de la audit îți vor spune din ce constă bunurile firmei, putem chema un evaluator, iar eu îți voi spune cât îți pot oferi. Bine?
- Lasă-mă să mă gândesc. Binențeles c-o să mă consult și cu avocatul. Dar îți spun de-acum că depinde cât îmi oferi.
- O să fie un preț corect și promit să fii mulțumită.

- Ce zici de asta? Îl întrebă Vasilica, după se trânti pe „tronul” soțului ei.
- Ce să spun? Nu asta doreai? Vrea să scape de tine, de aici, ca să nu-ți mai bagi nasul în afacerile lui necurate, îi răspunse Nelu, cu ochii strălucind de dorință, sprijinindu-și măinile pe brațele fotoliului și aplecându-se spre ea ca s-o sărute. Te doresc din nou, iubito!
- Mi-ar place să ne iubim aici, spuse ea, ridicându-și fața spre el ca să-i primească sărutul.
- Aha. După ce-l suni pe avocat și vorbim cu doamnele contabile, zise el sărutând-o din nou.

După ce avocatul își dădu consimțământul, doamnele Rodica și Ileana, se apucaseră de lucru, iar cei doi porumbei se apucaseră și ei la rândul lor de o treabă mult mai importantă: să se iubească pe biroul lui Marian. Intensitatea trăirilor nu a mai fost aceeași, dar era altceva. Nici unul dintre ei n-o mai făcuse într-un birou și pe birou și nu orice birou, ci unul frumos sculptat din lemn masiv, al soțului ei.

Aproape de sfârșitul programului, situația era gata. Vasilica luă hârtia în mână și exclamă uimită:
- Nu pot să cred, casa în care locuiesc, mașina, totul este pe firmă și prietenul soțului meu vrea să-mpartă casa cu mine? Nu se poate! Doamne, ce naivă am fost! Spune-ți-mi, vă rog, ce bunuri mai are firma?
- Sediul firmei, adică această locație, casa asociatului dumneavoastră, două mașini de teren, două apartamente și-o hală industrială de două mii de metri.
- Apartamentele unde sunt situate?, întrebă Nelu, bănuitor.
- Amândouă sunt în cartierul Florilor, pe străzile Hortensiei și Bujorului, răspunse doamna Rodica.
- Acum înțelegi în care apartament locuiește doamna contabilă-șefă?
- Al lui Marian sau al lu’ Ori?


-va urma-