Așa spun eu la vacanța de iarnă: „vacanță de Crăciun”.
Așa spune și bunica, după cum se zicea pe vremea ei, când era copil. Părinții bnicei au făcut religie în școala primară și așa ține minte, de la ei, că se numea vacanța aceasta. Cum se chema și când ea era în primii ani de școală. Apoi s-a numit „vacanță de iarnă” și se spunea că vine Moș Gerilă cu daruri la copii. Bunica m-a învățat că acel Moș Gerilă era Moș Crăciun cel adevărat, dar se temea lumea să-i spună pe nume. Zice ea că așa erau vremurile, tulburi...
Bunica trăiește și acum la sat și mie îmi place să petrec vacanța de Crăciun acolo. Pentru că toate sărbătorile de iarnă sunt mai frumoase și este zăpadă mai multă și se merge cu colindul. Am colegi, aici la oraș, care nu știu ce înseamnă sa mergi cu colindul. Nu în toate cartierele de aici se mai păstrează acest obicei. La blocuri sunt ușile încuiate și aproape nimeni nu deschide dacă aude la interfon că vin colindătorii.
Nici nu se mai dau daruri acestora, după datină. Se dau bani și copiii merg să-și cumpere sucuri și gumă de mestecat sau țigări, din păcate. Și cu asta, gata! Se pierde, în acest fel, sensul, importanța și bucuria sărbătorilor de iarnă.
La bunica este frumos. Toată lumea primește colindătorii. Ei vin mai întâi să cânte "Bună dimineața la Moș Ajun":

"Bună dimineața la Moș Ajun!
Am venit și noi odată
la un an cu sănătate
și la anul să venim
sănătoși să vă găsim!
Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!"

Foaie verde portocală,
noi suntem copii de școală
și-am venit să colindăm
pe la case să urăm!
Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!"

Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Crăciunul este ca o sărbătoare a Creației Divine. Mai mult, ca o înnoire a Creației, deoarece nașterea Mântuitorului lumii este un fapt nou și unic. Prin Fiul său, Dumnezeu coboară în lume pentru a rezidi ori a reînnoi lumea. Acesta este înțelesul acestei sărbători și aceasta este taina Crăciunului.
Colindele s-au născut din inima credincioșilor în Dumnezeu și s-au transmis din tată-n fiu. Mai apoi, ele au fost create de mari poeți ai neamului nostru romanesc: M. Eminescu, G. Coșbuc, L. Blaga, O. Goga, V. Voiculescu și alții. Toate, prin conținutul lor, asemenea obiceiului de a merge cu „steaua”, vestesc nașterea Mântuitorului.
Despre nașterea lui Hristos au vestit îngerii și păstorii din Noaptea Sfântă. Acum, în fiecare an de atunci, vestea o dau acești colindători. Și mie îmi place să merg cu ei și să vestesc în felul acesta:

"O, ce veste minunată,
în Betleem ni s-arată!
Că a născut Prunc,
Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.

Că la Betleem, Maria
săvârșind călătoria,
în sărac locaș,
lang-acel oraș,
a născut pe Mesia.

Pre Fiul cel din vecie,
ce l-a trimis Tatăl mie,
să se nască
și să crească,
să se mântuiască."

Am învățat mai multe colinde în celelalte ierni, dar toate spun același lucru. Toate vestesc aceeasi mare taină. Iar când plecăm la colindat, ne vorbim să cântăm aceeași variantă. Pentru că, să știți, aproape în fiecare regiune a țării se cântă după specificul acesteia, cum s-a moștenit de la străbunici. Iată, prima strofă se poate cânta și în felul acesta:

"O ce veste minunată
în Betleem mi s-arată
c-astăzi S-a născut
Cel făr' de-nceput,
cum au spus Proorocii"...

Și colindătorii care, după cum se zice, „vin cu steaua”, în colindul lor vestesc aceeași mare taină:

"Steaua sus răsare
ca o taină mare.
Steaua strălucește
și lumii vestește
că astăzi curata,
prea nevinovata,
Fecioara Maria
naște pe Mesia."

Dar mie îmi place, cel mai mult, să merg cu grupul meu din vecinii bunicei ca să cântăm pe Mos Crăciun:

Moș Crăciun cu plete dalbe,
a venit de prin nămeți
și aduce daruri multe
la fetițe și băieți...
Moș Crăciun, Moș Crăciun!

Din bătrâni se povestește
că-n toți anii negreșit
Moș Crăciun mereu sosește
niciodată n-a lipsit...
Moș Crăciun, Moș Crăciun!

Și nu pentru că primim daruri, ci pentru că îmi place să colind și mă simt fericit când oameni mai bătrâni și mai tineri ies în pragul ușii și ne ascultă. Ne zâmbesc și ne îmbrățișează uneori și se vede o mare bucurie pe fețele lor. Primim mere, covrigi sau colăcei și nuci. La unele case primim chiar și cârnați de porc făcuți în casă.
La unele gospodării suntem invitați la masă. Dar noi nu stăm. Mulțumim sincer, ne luăm darurile și plecăm grăbiți. Nu uităm că mulți săteni ne așteaptă cu porțile și ușile larg deschise. Nu uităm că sunt destule familii care ne așteaptă să cântăm. Asta-i datina străbună și, cu drag, noi colindăm...