agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-18 | |
"Þin minte serile acelea din Rotterdam, cînd mergeam cu mama pe stradelele din jurul portului. Sirenele vapoarelor uriașe sfîșiau ceața călduța care ni se lipea de obraji ca un voal ud. Mergeam în pas cadentat ca să ne încalzim, umezeala ne pătrundea în oase, și cîntam marșuri germane." *
Ne oprisem în fata unui magazin de pălarii; erau de toate felurile, pentru toate ocaziile. Ce noroc am avut că am nimerit magazinul închis, ca altfel, mama sigur ar fi făcut pagubă în bugetul familiei. Cu greu o convinsesem să mergem mai departe, vroiam sa văd vapoarele în seara aia. Nu eram departe de port, prima stradelă la dreapta și bereit. Eu eram cu vapoarele ca mama cu pălăriile, diferența era că eu n-aveam bani nici de cârma; dar imi plăcea să le privesc, îmi plăcea mult. De multe ori mă furisam noaptea pe puntea unui vapor poziționat mai în umbră și făceam pe căpitanul, dădeam ordine, țipam de bucurie. Asta până într-o zi, când mama și-a dat seama că plecam noaptea de acasă. Nu mi-a spus nimic nici până în ziua de azi, dar știam că de fiecare dată când veneam singur în port, ea mă urmararea. Nu știam de ce făcea asta, se punea în pericol, o femeie tânară, cochetă plimbându-se singură prin port și ascunzându-se după panouri publictare. Renunțasem la visul meu, la mica mea plăcere, nu-mi plăcea să o pun în pericol, pentru că asa era, era în pericol, oricine ar fi putut profita de ea. Acum, când vedeam vapoarele, mai că îmi venea să o trag pe punte și să plecăm pe mare, ca doi îndragostiți care fug de lume. Așa am fi putut fi și noi, amanți plecați pe mare, condamnați la o eternitate de singurătate. Dar cu o femeie ca mama, niciun bărbat nu avea cum să se plictisească. Mă vazuze pe gânduri, sigur ghicise la ce mă gândeam, a preferat să îmi atenueze chinul, luându-mă cu orice preț din fața visului meu. Atunci eram tare furios, dar am înțeles că era pentru binele meu. Eram așa un visător atunci... Notă * Fragment din romanul Sexagenara și tânarul de Nora Iuga
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate