Tresari! Sunetul soneriei razbatu pana in adancul ideilor. "cine ma mai deranjeaza la ora asta?" fu primul gand razvratitor.
Venise de la lucru si se intinse pe canapea uitandu-se la tv, ca de obicei. Numai ca de data asta gandurile zburara repede, repede de la imaginile ce i se derulau in fata ochilor. Privirea prezentatoarei il intoarse in timp si ramasese agatat acolo, la acel Craciun. Era copil si astepta cu nerabdare impodobirea bradului. Intotdeauna pandise aparitia Mosului. Chiar si acum, dupa atatia ani, inca mai spera la o minune de Craciun.
Bradul era imens, stralucitor si plin de vraja. I se facea frica de aparitia Mosului, dar ardea de nerabdare sa vina dimineata si sa caute prin multitudinea de cadouri ceea ce visase de multe ori cand mergea cu parintii prin magazine.
Fulgii mari se leganau ca intr-un dans prin fata ferestrei, iar beculetele zglobii de la instalatiile din ferestrele oamenilor il faceau sa viseze la un taram magic plin de bucurie. Era cea mai frumoasa perioada din an. Mereu era incantat si extaziat desi in fiecare an parea ca se reia acelasi ritual: tata cumpara bradul, il monta in locul stabilit dinainte, mama scotea cutia imensa cu beteala, globuri, instalatii si plasa cu cele mai noi, achizitionate la ultimele cumparaturi. O privea cu uimire cum poate sa puna fiecare ornament la locul lui creând o un echilibru firesc. La final, tata se plimba scotand cate o exclamatie...de nemultumire. "Iar ai pus mai multe globuri sus...". Mama il privea si chicotea catre el, ca un copil nazdravan. Ii placea sa il necajeasca si el ii facea jocul.
Apoi baga stecherul de la instalatie in priza, iar mama inchidea luminile. Se agata de piciorul ei si privea fascinat jocul luminiteleor multicolore oglindit in beteala si in globuletele de sticla. Era in stare sa doarma langa brad daca nu i-ar fi fost frica de Mos Craciun. Nici acum nu intelegea de ce, pentru ca, pana la urma, era un batranel dragut care ii implinea in fiecare an dorintele.
Anul acesta avea sa fie diferit. Mama lui ii povestise, cu mult timp inainte, ca de Craciun o sa aduca Mosu un cadou special. Era foarte curios cum avea sa arate. Mama ii spusese ca va fi un bebe si ca avea sa fie fratele lui si va trebui sa aiba grija de el si sa imparta totul cu el.
De aceea in seara asta mama nu mai impodobea bradul, iar tatal incerca sa creeze clipele de magie. Parea nervos, iar copilul nu intelegea de ce. Stia ca mama lipsea de acasa de cateva zile si nu putuse sa o vada, dar o astepta sa apara din clipa in clipa sa se gate din nou de piciorul ei cand avea sa dea drumul la instalatie. Dar nu se intampla cum spera si se culca plangand. Ii era asa dor de ea!
Dimineata deschise ochii incet si astepta mult timp pana sa coboare din pat. La un moment dat i se paru ca aude vocea mamei si o zbughi s-o caute prin casa. Trecu pe langa bradul plin de cadouri, dar nici nu le observa si ajunse la usa dormitorului parintilor si se opri neindraznind sa intre. Era liniste si nu se auzea decat un scancet. Usa se deschise si tatal il lua de mana si ii arata mogaldeata ce adormise in mijlocul patului vegheat de mama. Se intoarse si o zbughi din camera si tranti usa camerei lui cu durere. Era Craciunul si era altfel...