De peste doi ani jumate eram singură . pusesem mâna pe nici un picior de bărbat . Începusem prost la capitolul bărbați . Devenisem disperată . Nu era unul care să treacă pe stradă și să nu-i fac ochi dulci . Dar nimic nu se lipea de mine.Parcă toți fugeau de mine ca dracu de tămâie. M-am dus la doctor să-mi dea tratament , că de când umblam așa după bărbați , devenisem o leșinătură de femeie. Cum îmi făcea unul avansuri, mă blocam pe loc fără doar și poate. Nu îmi mai simțeam picioarele. Mă apuca tremuratul . Dădeam în bâlbe și-mi venea să cad pe jos. Toate prieteNumainele mele aveau pe cineva , numai eu trăiam singură ca o proastă .
Într-un timp m-am dus și la biserică, am vorbit cu popa să-mi desfacă farmecele, am dat acatiste, dar tot nimic. Maică-mea îmi tot repeta în fiecare seară că oi fi blestemată. Avusesem eu câteva relații, dar niciuna n-a mers. Aveam impresia că trăiesc de pomană, iar mama devenea isterica la gândul că voi rămâne singură. Așa fără nici un rost în viață. Dar într-o zi, norocul mare l-am avut cu o prietena, care mi-a zis : " Tu , Ralu, cel mai bine ar fi să-ți
găsești pe cineva prin Internet. Acolo sunt destui care te-ar alege pe tine. "
Cum toți mă știau cam tâmpită și nedescurcăreață , încercau și ei să mă ajute, fiecare după posibilități. Unii mai mult, alții mai puțin. Aveam diplomă, că știu că asta se caută, dar puteam șterge cu ea praful prin casă . Nu-mi folosea la nimic. Nimeni nu mă angaja, așa de prost pregătită eram. Pe fața mea puteai citi de la o poșta cu litere de-o șchioapa : " tâmpită, caut partener". Pe unde mergeam toți mă tratau cu miștouri și asta-mi pica foarte rău .
Dar să n-o mai lungim . Am mers pe nepusă-masă la Internet, mi-am deschis căsuță de e-mail, nu eu, ci un tip care meșterea calculatoarele și, încetul cu încetul, am început să învăț cum se ține mouse-ul în mână . Dar toate astea cu ajutorul lui Ghiță, mare hacker.
Începusem să butonez pe Internet de doua săptămani ca o expertă. Când clicăiam în draci, am ajuns pe un site german cu single-uri . Acolo l-am intalnit pe Jurgen , clicăind la rubrica bărbaților. Cred c-a fost dragoste la prima clicăire. Jurgen mi-a trimis o poza cu el și cu familia lui. Nu-mi venea să
cred că lucrurile astea mi se intampla tocmai mie. Eram o norocoasă. Pe poză Jurgen pusese tot felul de săgețele colorate : în stânga era maică-sa, Hildegard, o grăsana și jumatate. Taică-său, Hansi, era un țâr de 1,5 m , cum îmi explicase el pe fotografie .
Oricum , Jurgen il avea și-n poză pe vino-ncoace. Era omul ideal pe care il visasem în fiecare noapte. Mi-a zis pe e-mail să ii trimit și eu o poza cu mine . Așa că, m-am dus la fotograf, m-am îmbrăcat în Dirndel , mai precis spus : într-o rochie largă cu volănașe, de culoare verde, cu o bluza brodată, albă și scrobită și cu niște pantofi negri, de pe vremea lu' bunică-mea. Arătam cam stupid, dar ca să pun mana pe un nemțălau aș fi făcut absolut orice, chiar să-mi pun costumul național.
Nu mai aveam în țară nici un rost. Pe fruntea mea scria: " străinătatea te așteaptă". Aveam mutră de sasăloaică . Mi-am scos poza peste trei zile. Când mă uitam la mine eram de nerecunoscut. Arătam ca o păpușă în fotografie. D-ne , nu-mi venea să cred ce bine arătam.
Mi-am scanat poza și i-am trimis-o și lui . Când m-a văzut ce frumoasa sunt, că semănam perfect cu Liz Taylor, s-a îndrăgostit lulea de mine. Nu m-am rugat eu așa de pomană atâta vreme.
Jurgen, cum îmi scrisese pe poză: 1,8 m , brunet, cu ochi albastri . Ca-n filme . Era exact cum mi-am dorit . Cum i-am trimis poza , m-a întrebat dacă vreau să mă căsătoresc cu el. M-am fâstâcit ... Mă blocasem .... A apărut deodata din pămant, din iarbă verde și un popă catolic. Nu știam ce să fac. Nu-l văzusem în realitate. Ceva din mine îmi spunea că el va fi al meu pentru totdeauna. Pe jumatatea ecranului scria cu litere de tipar: JA , iar pe cealaltă parte scria : NEIN. Mi-era că din greseală să nu apăs pe NEIN. S-ar fi dus totul de râpă. Așa că în doi timpi și trei miscări am condus sagețica cu mouse-ul spre JA și apoi am dat enter. Ce bucuroasă eram! După ce am dat enter, popa ne-a declarat soț și soție. Au apărut deodata chipurile noastre pe ecran, decupate din poză, sărutându-se mai ceva ca-n filmele cu amor nebun și cu pătratul roșu în colțul drept al ecranului. O serie de inimioare roși au umplut ecranul. Nu-mi venea să cred ce experiență trăiam. Era mai ceva ca-n filmele SF.
Așa că după ce ne-am căsătorit am facut sex virtual . De când așteptam eu noaptea nunții. Ne aflam amândoi într-o cameră de hotel luxoasă , iar lângă patul nostru erau tot felul de lumânări aprinse. Am clicăit așa cu mouse-ul vreo noapte; exact cât ar fi durat noaptea nunții .
A fost un vis ce mi s-a întâmplat mie. Mai dură a fost chestia că după vreo doua luni mi-am dat
seama că am rămas gravidă. Nu știam cum sa-i spun chestia asta lui Jurgen. Mi-am luat inima-n dinți și i-am trimis un mail pe care i-am scris: " Dragă Jurgen, să știi că vei fi tătic. Cam repede dar așa a vrut D-zeu . Am rămas gravidă cu tine chiar în noaptea nunții ."
El a rămas paf, fără vorbe . Nu , copilul nu era tot virtual , cum credea el . Începuse să se miște în pântecele mele . Îmi tot reproșa într-un timp , că de ce n-am folosit un prezervativ virtual în noaptea nunții. Habar n-aveam că există așa ceva . Oricum, până la urmă n-avea ce să facă. Mi-a recunoscut copilul. L-a trecut pe numele lui. Eram în al noualea cer. De la un timp începuseră să mi se întample numai lucruri bune . Așa că, lună de lună, am convenit cu Jurgen să-mi trimită câte 5000 de mărci ca să mă pot descurca cât de cât cu copilul
nostru. Mai fericită decât acum nu mai puteam fi. Așa că, le-am îndrumat și pe prietenele mele care
nu-și găseau parteneri pe măsură. Nu știu cum se face, care-i Spielul, dar plodul meu semăna perfect cu Jurgen. Avea aceeași ochi și aceeași mutră.
Ce poate să facă Internetul din oameni. Până la urma mi-a făcut chemare în Germania și am plecat cu țâncul în casă nouă.
Viața mea se schimbase radical în doar câteva luni. Acolo, în Germania am început o alta viață.
Copilul, cu cât creștea mai mare, cu atât semăna mai mult cu Jurgen. Nici nu putea să comenteze
ceva. Era doar sânge din sângele lui ...