TELENOVELOIDÃ

Domnul Jose Cubitus Gonzales del Planetario y Santamucles stătea relaxat la umbra verandei sorbind , atent la proteza dentară, ceaiul cu gheață . Ventilatorul atârnat de tavanul elegant din lemn lăcuit făcea cu greu față căldurii copleșitoare , ziua toridă era abia la început iar Doñ Cubitus era cam sătul de viață, lucru perfect explicabil având în vedere că era putred de bogat, copt de bolnav și oripilant de urât. Era chel ca o bilă de biliard, nasul său avea inexplicabilă tendință de a face joncțiunea cu bărbia iar protezaaiuristică și ochii exoftalmici îi atrăsese bine meritata poreclă Chupacabra.
El reprezenta ultimul vlăstar,cam pipernicit ce-i drept, al unui arbore genealogic stufos dar cam găunos. Stră-stră-străbunicul său, Alfonsiòho Bucho Pufarihòo, fusese bucătar pe caravela Santa Ebriedad, prima care traversase oceanul aducând băștinașilor oarece conchistadori, mărgele din sticla , catolicism și păduchi lați. Urmase un lanț de descendenți iluștri printre care se regăseau un traficant de archebuze, un exorcist cam bețiv , un gigolo chel și ofticos precum și o străbunicuță care, contra unui tarif modic, dansa pe mese în cârciumioara La călărețul extenuat. Bunicul său , Gremio Alegretto Gonzales ( rod al amorului tarifat dintre dansatoare și un circar specializat în echilibristica pe sârmă ghimpată și înghițit săbii) dovedise înca din adolescență un spirit antreprenorial incredibil. La 20 de ani avea o mica afacere cu sicrie, dupa vreo cinci ani (prin metode rămase secrete) făcuse rost de virusul variolei ; în timp ce epidemia depopula orășelul Agua Sulfurosa , vânzările sale crescură exponențial. Căsătoria ulterioară cu tomnatica doamnă Eutanaxia del Planetario y Santamucles îi adusese nu numai numele alambicat dar și 100 de hectare de plantație de trestie de zahăr plus un căsoi în capitala provinciei și o superbă hacienda în mijlocul unui codru de cocotieri. Aranjase ca ofilita sa nevastă să se stingă într-un stupid accident de traforaj (incredibil hobby pentru o babă) și investise inteligent uriasa mostenire.
Nevolnicul său nepot se chinuia de o viață să facă praf averea nemăsurată moștenită în adolescență (tac-su o mierlise de tânar în împrejurari dubioase dupa ce mama lui Jose Cubitus, Rosaria Crepusculosa , avusese un derapaj amoros c-un dansator de salsa și plecase-n lumea largă abandonându-și neștiutorul copilas ). Viața trecuse pe nesimțite pe langa Jose care devenise un specialist în a se iubi pe sine însuși ; cele câteva acuplări cu femeile frumoase care-i vânau banii aproape că și le ștersese din memorie. În ciuda bogației, prezentu’ era destul de century și puiul de Altzheimer care-i dădea târcoale îl întrista peste măsura.
Începuse să asude din greu dar n-avea de gând să se refugieze-n sufrageria răcoroasă, o lene teribila îl țintuia-n fotoliul și-n plus îl astepta pe Imprudencio Fungus,administratorul moșiei sale. Don Fungus era un excelent contabil însa avea un mic și ireconciliabil conflict cu apa și săpunul asadar, în funcție de momentul zilei, era însoțit de mirosuri care aminteau fie de un bivol lovit de cangrenă sau de cadavrul unui ornitorinc în putrefacție așadar stăpanul sau evita să-l invite –n casă ; ultima oară când o făcuse papagalul său vorbitor se pricopsise cu-n icter (inițial crezuse că-i de la pizza cu pepperoni) iar peștii din acvariul imens răposasera subit.
Robicondul Imprudencio își făcu apariția pe alee, tropaind greoi prin zăduf cu pași mărunți și legănați avand înfipt la subsuoara cleioasă bilanțul contabil al haciendei (măsluit măiastru pentru a fenta Fiscul). Ochii lui apropiați trădau viclenia, nasul indica o deviație de sept iar burdihanul imens o aplecare nesănătoasă spre prânzurile copioase de tip ” fast food’’. Se așeză greoi pe un fotoliu și încercă să-și domoleasca respirația precipitată. Domnul Cubitus constată îngrozit că azi angajatul său mirosea a ponei cu peritonită-n faza septică iar când frunzări hartiile primite fu lovit până-n sinusuri de o aromă care amintea de ciorapii unui infanterist dupa o zi de instrucție. Coșmarul olfactiv era în faza maximă cand reuși să articuleze cu glas slăbit:
-șterge-o grasone că mă omori ....
Omul se ridică greoi îl privi cu ochi lăcrimoși și plecă fără o vorbă ; nu putea comenta nimic deoarece , în urma unei traume din copilărie, era mut ca o lebădă. Seòor Gonzales îl petrecu cu o uitătură aprigă pană se pierdu printre cocotieri apoi aruncă hârțoagele contabile pe balustrada verandei. Îl încerca o toropeală plăcută și oricum n-avea de gând să studieze terfeloagele aduse de Fungus decât după ce se aeriseau....

*
Încerca să alerge deși o durere intensă îl săgeta-ntre coaste iar aerul umed si stătut al junglei i se părea tot mai greu de respirat. Zarva luptei se stinsese înabușită de vegetatia abundenta, când și când se mai auzea câte un urlet sau cate un foc de pușcă. El o ușchise cand văzuse mulțimea de băștinași care se prăvăleau peste ei ; erau trei ani de când ajunsese pe acest tărâm nesanătos și era sătul de bătălii până-n gât. Aruncase muscheta-n adâncul tufelor, păstrând totuși spada, coiful și plosca cu apa clocită. Pe brațele musculoase avea zeci de înțepături de insecte iar frumoasele-i plete colcăiau de păduchi ; cataramele cizmelor de care era atat de mândru odinioara începuseră să ruginească dar dac-ar fi zâmbit ( deși era clar ca n-avea motive) ar fi dezvaluit o dantură perfectă și-n plus sub platosa deformată de loviturile necredinciosilor se aflau niște pectorali impozanți și un abdomen perfect conturat rod al sutelor de ore de vâslit pe galera Santa Ebriedad. Ce-i drept în zona se inghinală se hârjonea în voie ditamai tribul de Pediculosis pubis dar lighioanele erau mascate de pantalonii care evidențiau doar picioarele musculoase.
Un geamăt slab venit din dreapta sa îl făcu să se oprească. Scrută tufele si înaintă apoi prudent pregătit pentru orice.... Băștinașul zăcea pe spate, avea asemeni celorlalți echipamentul penibil alcătuit din niște boarfe colorate,o suliță rudimentară și-o pană-nfiptă-n părul negru și slinos; nu parea să fie rănit grav dar era cam bătrâior pentru cafteli cu creștinii-n junglă. Primi bucuros plosca cu apă de la războinicul cu păr galben pe care o goli rapid. Zâmbi știrb în timp ce i-o înapoia , apoi râgâi zgomotos... Porniră sprijindu-se unul pe altul prin pădure. Cavalerul european se lasa condus de micul războinic negricios și crăcănat convins ca Domnul îl va proteja deși nu se rugase cam de multișor.
La asfințit poposiră într-un mic sătuc cuibarit la poalele unei coline golașe. Fuseseră înconjurati de oameni care afișau un respect nemărginit pentru moșneagul extenuat și ostilitate față de uriașul blond îmbracat în tablă. Autoritatea celui sosit fu evidentă când după cateva fraze aspre deveniră binevoitori cu străinul. Acesta era acum înconjurat de femei sumar îmbrăcate , cam negricioase și bondoace pentru gustul lui, care sporovăiau vesele într-un grai necunoscut și-i pipăiau uimite părul, bicepșii precum și alte zone ale corpului, părând a face oarecari evaluări. Se afla într-o situație stânjenitoare din care îl salvă o călugăriță care se ivi dintr-o colibă. Dupa straie părea din ordinul Fecioarelor Sclifosite Itinerante, avea o privire blândă și albastră iar hainele modeste nu reușeau decât să scoată în evidență anumite aspecte care-l tulburară peste măsura pe jegosul cavaler. În timp ce femeia se apropia de el, un miros emanat parcă de hoitul unui dromader începu să-l învaluie așa că se întoarse și răcni spre adâncurile junglei :
-Băăă Fungus nu-mi împuți visul ăsta, rogu-te !!!
Duhoarea dispăru pe dată așa că se întoarse catre superba creatură și schiță stângaci un salut ( rănind ușor cateva persoane cu coiful metalic) în timp ce îngăima ceva de genul :
-Cacacavalerul Cucucubitus din Cacacadiz la dididispozitia dv.!
- Sunt sora Flatulentia Sensibilosa de la abația Santa Suplicidad del Perfumio Putrido. Bun venit cavalere! Ești norocos, astă seară organizăm psalmi- karaoke și poker pe dezbrăcatelea. Daca vrei putem cânta și” Juanita, Juanita ce te holbezi ca tâmpita.” !
Bărbatul zâmbi fermecător și se scobi gânditor in nas. Era un excelent jucator de cărti și se părea ca urma o seară...............

**
Se trezi în lumina blândă a după-amiezii scuturat de Imprudencio Fungus care VORBEA!!
-A venit mama. Mama s-a întors!
-Grasule vorbești ?! Ce am io cu mă-ta ?
-Mama ta și a mea chelule!
-Mama mă-sii...
-Nu señor , aia înseamnă bunica , aici e vorba de mama noastră țap bătrân....
-Deci nu suntem veri ...Asta înseamnă ca bucătareasa Rosaria......
-Exact! Și-n plus grădinarul Canalio ……
-Deci unchiul nostru transexual este mătușa lu’....Așadar noi suntem rude cu basistul de la Led Zeppelin!? Ești nebun! Du-te fă un duș că io am un vis de terminat..Nu te supăra frate,cară-te!
Reuși să ațipească rapid înainte să observe călugarița care urca pe verandă.
Zâmbea duios și din frumusețea de odinioară rămăseseră doar ochii albaștri și limpezi. Își sărută fiul pe chelie apoi,cuibarită în fotoliu,începu să studieze bilanțul contabil.