Note de fundamentare pe etape

În ansamblul ei, „Mica mea filozofie”însumează trei etape de fundamentare până acum și vor continua și altele, iar cea la zi are trei reprize:
-o fundamentare amănunțită, polivalentă, cu criterii variate în diferite direcții(traiectorii artistice)
-o fundamentare globală în partea a doua în care am introdus noi criterii privind “Orele astrale” ale lui Zweig, precum și aspecte noi privind capcanele timpului intrate în ecuația acestei mici filozofii.
-fundamentarea suplimentară de față în proiecție și expresie artistică ritmată, alcătuită din referințe ale unor confrați, tangente la traiectoriile timpului după cum urmează:

“Nu cer”-Sorin Olariu

Nu-ți cer nimica, Doamne
Nici aur, nici putere,
Nici mese-mbelșugate,
Nici ceasuri de plăcere.

Nu-ți cer femei frumoase,
Nu-ți cer pocalul plin,
Nici viața fără moarte,
Nici traiul fără chin.

Nu vreau nimica, Doamne
Din cele care pier,
Ci lasă-mă să-mi umplu
Doar palmele de Cer…..
De obsevat că autorul dimensionează traiectoriile timpului cu exprimarea lor în ceasuri, adică în ore, așa cum o face inițiatorul lucrării “Orele astrale ale omenirii” Stefan Zweig.

Lupta cu timpul de Luchi Tenenhaus

Când tinerețea-ți dă putere
Și crezi că ești nemuritor,
Să nu uiți cerului a-i cere
Niscai noroc, puțin și chior….

Timpul de Filip Tănase

Veșnic ne-amărâm fără rost
Mâine nu-i nimic din ce-a fost,
Orice vis pe care-l trăim
Cât timp o să țină, nu știm.

Toate trec când vine vremea lor
Așa cum trece un nor pe cer,
Toate trec durere sau noroc
Nimic nu ține timpul în loc.

Exemplele ar putea urma, dar nu mă priponesc numai pe această stilistică, mă strădui să dau cât mai multă varietate lucrării.
În lucrarea de față am introdus și alte direcții de construcție artistică legate de o altă fundamentare care urmează(justiția-o armă în mâna puterilor)

Justiția în interesele statului
Începând din antichitate, sclavagism, feudalism, democrațiile burgheze, comunism și democrația de față, justiția n-a fost niciodată nici oarbă, nici mută, ci totdeauna la cheremul guvernelor.
Pe această direcție subliniez că termenul de: “justiția- a treia putere în stat”este un basm de adormit copiii de țâță, pentru că ceilalți minori nici ei nu cred în această poveste. Justiția din fosta Românie socialistă nu slujea decât interesele puterii împotriva individului, pentru că în Dreptul socialist, individul era doar o mică piesă de décor peste care se trecea cu vederea.

Dictatura Decretului 770/1966(capcanele timpului femeii)-iadul din care s-a născut formula:"orice copil trebuie să aibă un tată."

Din justiție comparată am putut să constat că acest decret este inspirat din justiția fostei dictaturi iacobine, temporară în istoria revoluției. Acest decret suprima ultima părticică din drepturile femeii de a putea dispune de viața sa. Acest decret o desființa, o descalifica, o depersonaliza, îi viola personalitatea și demnitatea și o obliga să fie prizoniera unor copii nedoriți într-o perioadă în care nu era pregătită pentru așa ceva și care-i suprima toate șansele pentru a se desăvârși în studiile și profesia ei, îi suprima șansele de a se afirma ca om în societate.
Acest decret o obliga să-și aducă o contribuție forțată la creșterea natalității, ceeace-i aducea mari prejudicii în viața personală.
Decretul cu pricina o înregimenta într-un sistem inflexibil și inuman în care femeia era asemenea unor vite duse la tăiere.
Capcanele timpului femeii în perioada comunistă după aplicarea decretului cu pricina
Barbaria de la Filatura Română de bumbac.
După elaborarea decretului, autorul lui, marele Ceașcă priceputu’urmărea cu sârguință și sălbăticie aplicarea lui, primul test de înregistrarea și gestionarea în masă a gravidelor fiind făcut în marea industrie textilă FRB, care însuma cca 10.000 de țesătoare. S-a trecut la examinarea silită a tuturor gravidelor cu medici aduși din spitale direct la locul de muncă, timp în care femeile își așteptau rândul ca niște vițele duse la tăiere. Informatoarele securității verificau la sânge aplicarea decretului și le amenințau pe gravide că dacă fac chiuretaj, vor suferi ani grei de pușcărie.
Conducerera acestei imense industrii de textile situată în zona Morarilor în apropierea zonei în care stau, pusă pe jar de "bonetele frigiene" l-a invitat pe Ceașcă pentru consultare, unde s-a constatat că cca 5000 de femei călcaseră pe bec și începuseră animozitățile. Ca să potolească spiritele, marele Ceașcă a și găsit soluția pe loc, a lansat sloganul "Orice copil trebuie să aibă un tată."
"Marele cârmaci" a lansat sloganul precum rușii cu formula:"Așa s-a călit oțelul." Așa a ieșit Ceașcă din încărcătura emoțională, moment în care sloganul lansat la FRB a devenit viabil pentru toate judecătoriile, pentru judecători, pentru IML și pentru experții lui, moment în care investigațiile lor nu mai valorau nici măcar cât o ceapă degerată.
Regimente de bărbați făcuți victime ai acestui slogan au scris pe zidurile IML aforismul lui Dante:"voi que entrate, lasciati ogni speranza" iar studentul Virgil Popescu și-a pus capăt zilelor în fața IML-ului.
Sloganul "orice copil trebuie să aibă un tată" a devenit mai puternic decât legea și a făcut victime atât în rândul femeilor, cum am mai arătat, cât și în rândul bărbaților printre care m-am numărat și eu.
Notă.
Mă străduiesc ca această denumire de: "Mică filozofie" s-o extrapolez pe ținte cât mai variate, ca să n-o înmormântez în monotonie.
Este de observat că lucrarea anterioară, cea prezentă și părțile care urmează din ansamblul acestei mici filozofii sunt ținte comune de corelare multiplă a timpului cu polivalențele sale.
Va urma