Mona: xalut Ridăr, m-am gîndit să te personajizez aici și acum. ești de acord ai ceva împotrivă te abții sau ceva?

Ridăr:’neața Mona, sunt perfect de acord deși în general „mă abțin” prin voia maestății sale scriptorul, mi se pare o provocare și un joc serios sper să fac față...

Mona: tocmai asta e miza, a face față, atît metaforic cît și real, aș spune infrareal cu riscul de a părea un termen pretențios...și pe urmă știu că vouă, din categoria ridăr, vă plac competițiile și dialogul. așa, ca la un meci de ping-pong.

Ridăr: interesantă comparație. aș spune că a reușit să treacă peste fileu, atît metaforic cît și real, așa că e rîndul meu: nu crezi că mai e un risc aici și anume ăla că-i destul de dificil să prezici un răspuns anume și dacă l-ai prezis ce te face să crezi că nu e redundant? poate explică inutil, poate e ca-n expresia celebră „coborîți jos?”...

Mona: tot ce-i posibil dar adevărul e că pînă nu pui mîna la treabă nu ști dacă merge sau nu. observația nu apare decît pe treaba în derulare, cu tot riscul. și pe urmă atît io cît și tu mizăm pe curiozitate. să vedem unde naiba ne duce poteca asta fără urme poate merită cine știe?

Ridăr: sună puțin a blind date sau a messenger nu crezi?

Mona: dacă vrei neapărat să vezi partea peiorativ-goală a jumătății sticlei da, sună a messenger, putem dialoga în stil emo nicio problemă. dar eu cred că e oleacă mai mult
decît atît. sau cel puțin așa sper...

Ridăr: ai dreptate. de fapt așa sper și io. dar scorul e unu-zero pentru tine. n-am anticipat încrederea asta și am luat-o. aștept să servești din nou...

Mona: fără încredere nu există dialog. e doar un monolog, un mic dictator comunist. sau consumist, în varianta actuală. un fel de reclamă formatoare de opinie. eu cred că s-a pierdut o grămadă de încredere și de asta nici nu prea mai suntem citiți. atît noi cît și voi. tre’ să recuperăm terenul și încă rapid...

Ridăr: bun. ca să fac față încrederii și să recuperez terenul am să spun că totul curge, inclusiv încrederea. trebuie doar să găsească cel mai scurt drum. să devină scurt și cuprinzător din virtuală autentică.

Mona: din punct de vedere tehnologic a și devenit, mai pe scurt, așa, virtuală, odată cu telefoanele mobile și net-ul. mai rămîne doar să o autentificăm.

Ridăr: acum e probabil rîndul tău să vezi doar partea goală a lucrurilor. eu cînd spun net sau GSM văd partea pozitivă, rude, prieteni, lumea în general mult mai aproape. și, cel puțin pe mobil, aproape autentică.

Mona: n-am spus că nu e un progres ci doar că lasă loc interpretării, nu poate exclude falseturile galante, balul mascat, ipocrizia, alea-alea. ne virusează drăgăstos, vorba aia, dar ce-ar fi să navigăm fără antiviruși, așa, direct la sursă, cu riscul și încrederea asumate?

Ridăr: așa totul depinde de sursă și bunul ei simț, ar fi ideal dar nu și neapărat real. cel mult virtual, așa, un pas înainte spre încredere și autentic.

Mona: înțeleg și totuși sună prea defensiv faptul că totul depinde de sursă. uiți că fiecare are de la natură un sistem imunitar și încredere în sine, altfel n-are rost să pleci la drum, ești învins dinainte.

Ridăr: ai dreptate și Isus a plecat la drum cu tot genocidul. dar putem oare noi simple creaturi zoozeiești să avem viziunea unui cîștigător dinainte?

Mona: încrederea în sine, ca și în ceilalți se cîștigă prin viziune și revelație. de la minimalist la totalitar, în sensul pozitiv al cuvăntului. de la om la umanitate.
ideea e să lăsăm maimuța sau șarpele cu mărul în pom.
și să ne vedem de Adamii și Evele noastre actuale și credibile.

Ridăr: bun, m-ai cîștigat. dar să ști că e unu-unu scorul.
pentru că încrederea e reciprocă. și mă bucur în sfîrșit că reușim să ne citim, să fim adevărați cîștigători dinainte. mai vorbim mai încolo. s-a și făcut amiază și tre’ să ne hrănim fizicul înainte de orice. te salut, ai grijă de tine!

Mona: o zi măreață și poftă bună Ridăr! să fi iubit numai de bucurie!

(va urma)