A fost odată...da' cred că vă scutesc de clișeul introductiv ...bineînțeles că a fost, altfel de ce mi-aș mai pierde vremea plictisindu-vă, și trec direct la subiect. A fost o tipă, Ileana Cosîngeana ( consanguină cu alte cosînzene din alte basme), o individă frumușică...dar ce zic eu frumușică, era devastator de frumoasă: forme coafînd perfecțiunea, păr blond nuanța 1 cromoplatin, măsuri excepționale, 90-60-90 (sau invers, cum vă convine, frumusețea nu are canoane, e doar o iluzie în ochii privitorului, sau o chestie de fashion), mijlocel tras ca prin inel, ochi bleu ciel, într-un cuvînt un exemplar feminin după care întorci capul pe stradă și nu te-nduri să-ntorci pagina poveștii în continuare.
Dacă ai întors-o totuși, constați că individa stătea tristă, tăcută și gînditoare în balconul apartamentului său (confort II, semidecomandat, 2 camere, vedere spre vest) Ce motive avea Cosîngeana să fie posacă? Vă dau cinci variante ajutătoare:
1. Tocmai îi ieșise un coș pe vîrful nasului
2. Din plictiseală ( e de bonton să ai spleen în sezonul hibernal)
3. Avea diskinezie biliară în urma praznicului de Ignat
4. Nu avea semnal la telefonul mobil
5. Cugeta la viitor
Bingo! Ați ghicit, se gîndea la destinul ei cosînzenesc. Adevărul e că Făt-Fățos (playboyul care îi făcea curte pe chat) o plictisea. Era previzibil, prea insistent și ceea ce este de neacceptat, pentru o tipă de condiția ei (cosînzenele sunt un soi de VIP-uri în basme și feerii, nu se pot mărita cu fitecine!), gagiul era falit: n-avea un sfanț pe cartea de credit...nichts, nada, niente! O fi fost el os de prinț, dar ajunsese rece-n cur, îi plăteau amicii cîte-o bere cînd ieșea în oraș.
În condițiile acestea ce să facă eroina noastră? Să se mărite cu un statu-palmă-barbă-cot ca și Columbeanca și să se lăfăie nestingherită în vile, limuzine, croaziere de lux, sau să-i spele ciorapii lui Făt, toată viața?
În acest punct al acțiunii, interveni intempestiv Zmeul, unul atipic căci n-avea aripi, solzi, gheare sau altă recuzită specifică în dotare. Personajul negativ al poveștii sosi călare pe un BMW X 6,culoare pana corbului, motor Twin turbo V8, cu toți armăsarii de sub capotă mîncînd nu jar, ci motorină. Vecinii aflară de venirea lui, nu prin tradiționala bubuitură a buzduganului trîntit în ușile blocului, ci prin zdrăngănitul violent al geamurilor sub efectul vibrației unei manele mugite în boxele de 250 wați date la maxim.
Fără să-și mai piardă vremea cu dialoguri inutile, acesta o înșfăcă pe Cosîngeană și o violă pe loc. După ce biata de ea se dezmetici puțin și țipă cam neconvingător " Ajutooor, mă violează cineva ", fiind violator în serie, Zmeul o mai violă de 2-3-4-5 ori la rînd, după care, aruncînd-o pe bancheta din spate a armăsarului său, demară în trombă, scrîșnind din roți. Rulînd cu peste 100km/h peste viteza legală admisă, ajunse la viloiul său cu peste 100 de camere plus turnulețe exotice în fiecare colț și o puse pe Cosîngeană în fața faptului împlinit:ori va accepta să-i fie nevastă, ori va fi condamnată la recluziune pe viață și la croșetatul șosetelor de lînă pentru progeniturile Zmeului, provenind de la celelalte neveste (căci am uitat să vă spun, individ profund imoral, acesta practica poligamia!)
Vă întreb ce decizie ar lua o persoană adultă și responsabilă în această situație? În pofida firului epic al feeriei, ea acceptă o căsătorie din interes cu Zmeul, care nici nu e un tip atît de hidos, e chiar macho, deși nițel cam tuciuriu și grobian pentru gustul ei.
În acest răstimp, eroul pozitiv, Făt-Fățos aflînd de răpirea iubitei, lăsă baltă un chef cu alcool gratis la care fusese invitat, încălecă pe mîrțoaga sa Dacia 1300, an de producție 1985, moștenită de la babacu-su, fost magazioner la uzina din Colibași și se grăbi să-i vină în ajutor Cosîngenei. Nimeri într-un moment nepotrivit, tocmai cînd mirii se pregăteau să schimbe între ei inelele din aur de 18 karate placate cu diamante, simbol al unei uniri irevocabile.
Fără să se fîstîcească, Zmeul îl provocă deîndată la tradiționala înfruntare:
" Cum vrei să ne luptăm? În săbii ninja să ne tăiem, în trîntă să ne trîntim, ori în mașini să ne fugărim?"
Ideea de a se duela îi repugna, nu era expert în folosirea armelor albe, pe deasupra Zmeul era și supraponderal, așa că Făt se resemnă să accepte înfruntarea într-o cursă ilegală de mașini.
Mai are haz să continui? În timp ce adversarul său de-abia reușea să-și urnească Dacia, manevrînd schimbătorul de viteze în trepta a-II-a (că-n prima nu intra neam!) Zmeul călărindu-și BMWul ( 100km/h în 5secunde de la demaraj) sosise deja la Filiași. Căznindu-se să-l ajungă, eroul își forță mîrțoaga, dar degeaba: după 100 de metri, i se rupse cureaua altenatorului, îi plesni pompa de apă, îi explodă pneul din stînga față și nimeri într-o groapă nesemnalizată de pe traseu!
Constatînd că n-am respectat deznodămîntul tradițional al basmului, în care personajele negative pier, iar cele pozitive prosperă, vreau să mai consemnez că Ileana Cosîngeana trăi mulți ani fericiți alături de Zmeu, ba chiar începu să-l îndrăgească (de ce n-ar face-o, doar îi asigura un trai decent) iar Făt-Fățos după ce și-a vîndut Dacia unui pitic interesat de programul "Rabla" căzu definitiv în alcoolism și nu-și mai reveni din depresie pînă în zilele noastre! Mai e ceva de spus? A, da! Formula de final: și încălecînd pe-un termopan, vă spusei un fapt cotidian!

P.S. Am uitat să vă spun morala. La o poveste atît de searbădă , e una pe măsură: dacă n-ai cal și dotare, nu te da mare zmeu!