Racord la răspunsul: „și mai larg deschis” din 19.01.2010

Paradisul înnoirilor la zi

Azi am terminat o nouă bancă de date și o nouă strategie a înnoirilor artistice, în care am inclus două traiectorii mari: prima fiind peisagistica de care ți-am vorbit și a doua, filmologia de divertisment de care o să-ți vorbesc mai încolo. La mine nici o înnoire nu vine singură, că medicul mi-a confirmat și existența unei tumori la ficat, dar nu-i nimic mătrăgunuțo, mergem înainte, umorul luptă cu ele și nu mor caii când mor câinii.
Pentru că nu sunt introvertit și sunt om de echipă, fac apel la toată nobilimea din Academia Agonia.net să –și aducă contribuții critice la reasamblarea lucrării, care este o premieră.

Punte de trecere între trecut, prezent și viitor

Tata făcea drumurile între Trușești și Iași, unde era lucrător la CFR-Triaj și de-acolo drumuri în țară tot ca CFR-ist până la Constanța.
Acolo l-a întâlnit pe camaradul lui de vâsle din marina regală, unde au fost doi campioni la înot pe fond și stil. Tata făcea fițe în aer la sărituri de-l invidiau și delfinii cu care se făcuse prieten. Pentru că l-a scos dintr-o mare belea pe grec, când acesta a ajuns în căpitania portului, acesta i-a asigurat tatei serviciu în port și mamei în administrație, ne-a dat o casă care era în regie proprie și ne-am făcut constănțeni. Acolo l-am cunoscut pe Jean Constantin, am crescut ca doi copii haioși, iar mai departe o să vă povestesc lucruri interesante.

Vacanțili moldave

Am mai spus uneori că cei întâi, pe urmă nu-i, că mai ales locurile frumoase din copilărie nu se uită, că ele-și pun amprenta emoțiilor.
În fiecare vacanță veneam cu tata de la Constanța(avea permis CFR gratis), făceam baie pe malul Prutului unde era frumos di tăt.
Decorul și pitorescul târgul Ieșiului, Palatul culturii și toți șugubeții din târg mi-au rămas ca frumoase amintiri.

Vai Aglăiță, Aglăiță, si rău mi-a fost!
Anii 1954-1960

Aveam o nevastă, o soacră și-o mamaie care vorbea cel mai frumos grai moldovenesc, așa încât "nu mi-am pierdut di tăt antrenamentul."
Acum după atâția ani am goluri, n-am nici o vină, dar mătrăgunuțo, tot știu mai bine ca tine moldovenește. Mă amuza acea mamaie, adică mama lui soacră-mea, care era pe de o parte o mare povestitoare, iar pe de alta îmi spunea mie să n-o spun că doarme toată ziua, iar lui soacră-mea îi spunea:"vai Aglăiță fată, și rău mi-o fost!" Era o artistă precum coana Tanța și coana Vasilica de care am vorbit mai înainte.

Slalom printre graiurile moldovenești

Așa cum am spus, nu mi-am pierdut deloc accentul, fac slalom printre graiuri, dar n-ai ce face mătrăgunuțo, că altceva mai bun n-ai. Adică ai nevoie de un consilier de imagine care să-ți aducă graiurile astea pe care tu nu le ai, că am înțeles că tu ești o artistă de condei care vine din Ploiești. N-am întors-o ca la Ploiești, zi-mi tu cum este, mă iei consilier de imagine?

Repliși în univers de nuanți pi marginea răspunsului:"și mai larg deschis"

Expunere de motive.
Dragă mătrăgunuțî, nu te speria că nu-i violetă șî niși albastră; situația e oleacă policoloră, e când pi Atelier, când pi pajina prinșipală. Dar pentru mini, e bini, nu mă deranjează, aișia mă simt bini, am șititorii mei care m-așteaptă și nu vreau să-i plimb di colo, colo. Am făcut aluzii tăt mereu că nu doresc competiții, concursuri, etc, că nu-mi folosesc la niica, sunt o etichetă expirată, pi care-l așteaptă moartea pi acasă, și căreia-i dau replica:
"Frica nu mi-i chiar degeaba/Fiindc-o știu puțin trăznită/ Dă năvală oarba naibii/Unde vede-un cap de vită"( culeasă nu știu de pe unde)
Di bani, n-am nevoie, c-au înșeput ăștia să-mi deie restanțili pe 20 de ani din care mi-am făcut capital zdravăn di înmormântare.
Dar cu chisâca ta, n-ai prea nimerit-o, n-am și fașe, trebuie să accept că-i vie, dar nu prea cred. Asta-i prea violetî și s-ar putea să ai tu altă chisâcă vie și nu vrei să-mi zâci. Aia da, te cred.
Ai încurcat-o oleacă, pentru că pufi n-o fost nișiodată nume de mâță, eu știu mai bine tăti astea. Am avut eu o javră care se chema tot pufi, dar a plecat în parcul Titan după dame și l-au luat hingherii, pentru care a trebuit să plătesc o sumă mărișică, iar la trei zile a dat ortu’ popii, mătrăgunuțo.
Dacă matali te-ai hotărât să explorezi toate coanili: Vasâlica, Tanța etc.., fă-o fata tatii, că-s momenti di umor care-ți plac șî țîe și atât.
Eu, ca bunicul tău care nu șer de mâncari șî nici parali, te postez în inima me cu toată cota de simpatie pe care ți-am promis-o înainte.
Þinem aproape Mătrăgunuțo, indiferent di variația di culori care o să hie, și ai un salut șel mai călduros de la bunicul tău care ti iubești.
Rămâni pi episodul următor, la rivideri.