Puiul de "drac"
Primăvară, soare, cald păsări ce hărnicesc zburând ici-colo, căutând hrană pentru flămânzii cu gurile mereu căscate din cuiburi.Prin sat, familii de gâște cu boboci ce ciugulesc iarba fragedă de pe marginea șanțurilor, căzând pe fund la fiecare fir de iarbă mai rezistent.
La pirți, bătrânele adunate la bârfă, dar si cu ochii după
gâște sau cloștile ce-și cheama mereu pufuletii aurii sau de abanos, ce fug mereu dupa oarece gâze pe care numai ei le văd.
Într-un șanț cu un firicel de apă și noroi, o cloșcă cu un pui de rață negru și floțăit de apa noroioasă în care se bălăcea, se casnea cu disperare să-și scoată odrasla din apă,
chemând-o mereu.
Jucându-se de-a caii, trei copii în jur de trei-patru anișori
se apropiară în fuga lor săltăreață și găgioasă de murdăriciul
negru și plin de noroi ce-și deschidea ciocul galben verzui de
plăcerea scăldatului.Unul dintre copii vede negreața din șanț .Se oprește și-i gheamă și pe ceilalți:
-Haideți să vedeți ceva urât în apă!
Se apropie toți, curioși de marginea șanțului, văd arătarea
și murmură...
-Oare ce-i asta?
Cel mai mic stă, se uită când la cloșcă, când la puiul plin de
noroi și spune mirat:
-Pui de ață ...nu-i că ale mamă de gănină...pui de gănină...
nu-i că ale ciocul nătăneț...
Se lăsă o tăcere întrebătoare si frica pune stăpânire pe
toți.
-I dacu'! I dacu'! zbiară unul a spaimă mare și-o iau la
fugă de zbura colbul după ei.Cel mai mic se-npiedică de-o
piatră, cade pe burtă cu nasul în colb,de frică simte că
parcă-l mușcă ceva de cur, urlă,ca din gură de șarpe:
-Mamăăă!Se scoală disperat și-o ia după ceilalți rupând
pământul.Una dintre femeile din grupul cu cloștile îl
întreabă:
-Ce-i, măi copile, ce-ai pățit?
-I dacu'! I dacu' în șanț, strigă copilul din fugă plângând.
-Doamne feri și apără,zise una făcându-și cruce pe când celelalte o imită la auzul că Ucigăl-l-toaca ar fi undeva
în șanț...Pe când copiii au dispărut ca niște năluci pe
drumul prăfuit al satului.