După-amiaza ieșeam cu beșica la fotbal. Așa îi spuneam noi. Nu știu cine ne păcălise că dacă ții mingea la umbră se dezumflă. Făceam ce puteam și în timpul zilei mingea stătea la soare. Din păcate noi judecam că în zilele ploioase și noaptea mingea era condamnată la dezumflare. Eu n-am fost niciodată bun la detalii tehnice. Încercam să umflu mingea cu un ac de seringă și pompa de la bicicletă dar nu-mi ieșea niciodată. Așa că mergeam pe terenul din curtea școlii mai tot timpul cu mingea pe jumate dezumflată.

Mingiuță se uita cu jind la noi de după gard. Tocmai în zilele în care ieșeam noi la fotbal mă-sa îl trimitea să culeagă balegă de cal uscată. Pereții cocioabei se crăpaseră și pe mă-sa o apuca chituitul.

De multe ori terenul era ocupat de ăia din clasele V-VIII. Atunci era momentul în care dădea bine să fii băiatul tovarășei profesoare. Din mulțimea de țînci care stătea pe margine salivînd ăia mai mari mă alegeau tocmai pe mine. Bă să zici tovarășei că ai fost în echipa noastră poate nu ne-o lăsa pe vară.

Băieții jucau fotbal cu un artex adevărat. Din cînd în cînd profului de sport i se mai făcea milă de ei și le dădea pe semnătură o minge din patrimoniul școlii. Eu eram tot timpul portar. Băieții îmi dădeau niște mănuși de sudor și-mi spuneau că mă ia dracu dacă iau gol.

*

emilianpal: uei cînd e gala presei?
me Nistor: mîine la 16
emilianpal: să-mi păstrezi și mie o sarma
me Nistor: am să-ți păstrez o salată de varză
me Nistor: uei, da de salarii nu mai zice nimeni nimic?
emilianpal: păi de ce?
me Nistor: păi de ce nu?
emilianpal: ai cumva nevoie?
me Nistor: a, nu, că la mine e tapetat cu bani apartamentul, și cînd am nevoie de bani, răzuiesc de pe perete
emilianpal: fiule, isus spune că trebuie sa ne centrăm atenția pe lucruri spirituale, că cele materiale trec și nu le poți lua cu tine în mormînt
me Nistor: da nu plănuiesc să mor zilele astea
me Nistor: deci nu iau nik în mormînt
me Nistor: )
emilianpal: fiule nu e vorba de a plănui. tot vei muri într-o zi, așa că mai bine sărac și cu sufletul împăcat cum ne spune isus în pildele sale
me Nistor: păi dacă e așa, nu`i nevoie nici să muncesc, nu?
me Nistor: că așa sigur sînt cu sufletul împăcat
me Nistor: nu fac nimic, nu primesc nimic, no stress
emilianpal: fiule în parabola talanților isus ne arată că ogorul nu se muncește singur, iar răsplata noastră va fi sus în ceruri cînd vom sta la dreapta tatălui
me Nistor: da, dar pînă ajungem în ceruri, ce să facem?
emilianpal: sîntem ființele domnului, el ne va da să bem din roua dimineții și ne va hrăni cu roadele pămîntului și ne va conduce la pășuni verzi avînd în vedere că sîntem boi de acceptăm să muncim fără bani. deci fiule vezi că pînă la urmă fiecare primește ce merită
me Nistor: :)))
emilianpal: fiule după 40 de zile de stat în deșert cu cardul gol ajungi să-l vezi pe dumnezeu în adevărata lui splendoare sub forma unei flăcări uriașe violet
me Nistor: )
emilianpal: atunci porțile adevărului ți se deschid iar viața nu mai are nici un secret
emilianpal: și ajungi să dormi ca diogene într-un butoi
me Nistor: de unde dracu le scoți?)
emilianpal: din deșert fiule, din deșert, cînd după atîta post și rugăciune mi s-a arătat în vis un sms care-mi spunea că sînt în întîrziere cu trei zile la descoperirea de cont de 77 de ron pt a evita neplăcerile contactați otp-ul imediat.

*

Într-o zi în care am crezut că nu mai scap Mingiuță mi-a stat alături.
Unul din echipa mea faultase în careu. După ce s-au certat cu adversarii pînă la urmă s-a stabilit că e 11 metri. M-am așezat cu resemnare pe linia porții. Unul dintr-a VII-a s-a îndreptat spre minge a pupat-o a pus-o înapoi în praf și a șutat cu sete. Direct în testiculele mele.

Vine o zi în viață cînd fiecare își promite solemn că va renunța la un lucru. Pentru Mingiuță ziua aceea a fost cînd l-a apucat cufureala la ora de citire după ce mîncase ciorbă de pește stricat și a jurat că nu mai mănîncă în viața lui pește.
Eu nu mai auzeam chiotele colegilor mei de echipă care săriseră pe mine de bucurie că apărasem penalty-ul. În ziua aia am jurat că nu mai joc fotbal în viața mea.

*


me Nistor: nu mai pooot
emilianpal: fiule după cum vezi, lucrurile materiale sînt caca maca în fața iubirii lui dumnezeu față de noi, firi orfane și cu ochii beliți cît cepele pe card
emilianpal: iar eu abraham pal, după ce am fost martorul la toate acestea, ascultînd cuvîntul lui dumnezeu care-mi vorbea în cap deși medicii s-ar putea să-mi pună diagnosticul de schizofrenie, am descoperit adevărata vocație
me Nistor: care este?
emilianpal: mă duc dracului să cînt la eurovizion poate mi-or da bani ăia să tac
me Nistor: :))
emilianpal: cre că o să-mi fac o sectă
emilianpal: o sa se cheme martorii patronului și-o să-l adorăm prin înfometare
emilianpal: dăm anunț la ziar
emilianpal: sectă serioasă căutăm adepți serioși
emilianpal: exclus bipuri
emilianpal: doar plm wtf
emilianpal: sau și mai și
emilianpal: sectă serioasă pierdut patron adorat
emilianpal: criminaliștilor recompensă

*

Mingiuță m-a ridicat cu greu din colb. Meciul se terminase cu victoria noastră dar nu mai conta. Mi-am revenit o țîră apoi am luat-o spre casă. De pe o uliță învecinată a ieșit o căruță trasă de doi cai biciuți în draci. Lîngă ei un mînz. Mergeam încovoiat și nu mi-am dat seama. Mînzul s-a speriat și în fața ochilor n-am mai văzut decît o copită potcovită. M-am trezit apoi pe un pat de fier la dispensarul sătesc. Mingiuță se uita cu tristețe la capul meu umflat ca un artex luat pe semnătură de la proful de sport.