agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-19 | |
Brașov. Am urmat ritualic drumul meu, spre anticariat, însoțit de umbrele margrafilor medievalului Kronstadt, care mă spionau din pridvorul Casei Sfatului și de turlele suliță ale Bisericii Negre printre care se prelingea imaginea iconoclastă a Tâmpei.
Efectele crizei se materializează în prețuri mai accesibile și existența unor titluri interesante care altă dată nu adăstau prea mult pe rafturi. Sunt atras iremediabil de cărți. Le studiez cu atenție și migală ca și cum aș cerceta o bucată de rocă, căreia încerc să îi decodific vârsta, compoziția, textura, structura. Realizez că mediatic, informația obținută cu ajutorul penetrantului internet s-a poziționat în primplan și poate din această cauză mă încăpățânez să răsfoiesc cartea, modalitate clasică de informare, amenințată să devină în viitorul apropiat, un curios exponat de muzeu. Cred că unele cărți le am deja în bibliotecă, nicio problemă, prețul este rizibil. Cu 3,7 lei noi am aruncat în punga de plastic Alexandria, Esopia, Iarna bărbaților de Ștefan Bănulescu și Medicul săracilor de Luigi Capuana. Ștefan Bănulescu și Fănuș Neagu sunt gemenii care au ca mumă câmpia nesfârșită, prăfoasă și enigmatică a Bărăganului. Sunt frumoșii nebuni, caii breji și liberi care galopează metaforic în buiestru peste șesuri lutoase ce mustesc a miros de pelin și cuptor încins vara, a viscol șuierător și năluci de plopi scheletici împodobiți cu ciorchini de ciori croncănitoare, iarna. Familiar mai ales literaților, Ștefan Bănulescu este un scriitor născut și nu făcut. Este un maestru al metaforei, al imaginilor fantastice care se țes armonios cu lumea realului, un desenator versat care creionează personaje tipice pentru mediul stepic dunărean, utilizat ca suport al acțiunii. Nuvela Dropia mă fascinează. Descrierea prin care cititorul cunoaște cadrul natural în care debutează narațiunea este un peisaj viu, imortalizat parcă de penelul unui Aiwazowski din lumea enigmatică a cuvintelor . Citez : ,,Iarba ne ajunge la umeri. S-a umplut pământul de prepelițe. Roua ține până spre amiază. Când s-o face ziuă, dacă ți-e cald, intri în iarbă să te scalzi. Așa fac fetele lui Arșunel, fug dimineața din așternut, aleargă pe câmp și intră unde e iarba mai mare. Le zboară prepelițele pe la subțiori și le cântă prigoriile cu gușă roșie pe la ascuțișurile pieptului. - Fântâni nu sunt pe câmp? - Nu sunt. Pentru că nimeni nu a săpat vreuna. Ar fi săpat-o degeaba. Abia la treizeci de metri sub pământ dai de apă. Și când dai, fuge mai la adânc,,. Firul povestirii se toarce voluptos și treptat este populată cu neamuri clan, bine conturate psihologic, cu personaje hard care rememorează fantasticul efemer al trecutului într-o muzicalitate disonantă știută doar de ei, umbrele câmpului. Păcat că pânza fantasticului nuvelei, brodată cu migala unui păianjen meticulos, se frânge brusc după noaptea în care Miron descoperă familia lui Paminode în Pădurea Pietroiului. Mitul dropiei, ,,pasăre greu de văzut nu numai de prins,, nu este valorificat pe deplin iar sfârșitul prozaic este salvat magistral de înrămarea altei descrieri peisagistice, uluitoare prin simplitatea formei, inegalabilă prin efectul imagistic descătușat de împerecherea meșteșugită a unor cuvinte banale din vocabular: ,,Calul lui Miron mergea cu capul întins înainte prin iarbă și își ștergea dinții cu rouă. În față începea să crească o dungă galbenă. Porumbul sau soarele,,. S-a votat bugetul. Nerelevant. Este o lege discreționareă, puită de o alianță ciudată, care deține o majoritate periculoasă pentru democrație. Opoziția a avut 3000 de amendamente, s-a aprobat unul, nașpa acest exercițiu de boicot prin vot în spiritul găștii de partid. CTP face inventarul perleleor lingvistice aruncate dezinvolt de aleșii poporului la ședința de plen a Parlamentului. Un fost premier, încă volubil ne cadorisește cu ,, problemele pe care cred că ne preocupă pe toți,,. Un lider pesede rămâne blocat pe ,,ca și …,, repetat incorect și incoerent. Împușcatul care era artizan în pocitul limbii române are urmași, intervențiile aleșilor sunt pigmentate cu ,,suvenții,, și ,,ajunct,,. CTP le califică grosso modo ca fiind futilități. Dacă ar fi doar simple inutilități, treacă meargă, dar sunt mostre de incultură rostite fără jenă de la tribuna Parlamentului, cel mai avizat for legislativ, în care limba română a fost rostită magistral de politicieni de clasă : Petre Carp, Alexandru Lahovary, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Gheorghe Duca, Nicolae Titulescu. Fiecare popor pe limba lui piere ! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate