agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5775 .



XXVI. În inima cetăților de piatră (fragment)
proză [ ]
din Cartea Oltului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geo_Bogza ]

2010-03-27  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



(...)

Pe drumul de fier, trenurile trec toată noaptea, cu un cotropitor vaier metalic. Târâte prin defileu, zeci de vagoane scrâșnesc amarnic, sau își strâng frânele și își ciocnesc tampoanele, zornăind din întreaga lor fierărie, contrariată. Acum, mai ales, păduri, văi și prăpăstii vuiesc îndelung.
Când trenurile curg la vale, locomotiva se repede ca și cum ar urmări o pradă. Mai are doar puțin și, simțind-o aproape, zvâcnește mereu înainte, să o prindă, în sfârșit. Dar prada scapă de fiecare dată, iar goana continuă cu furie, lăsând în urmă ecoul unei vânători de dinozaur.
Când trenurile urcă la deal, locomotiva gâfâie de parcă ar fi gata să-și dea ultima suflare: vânătoarea s-a terminat rău. Rănită de moarte, dihania de oțel se întoarce spre bârlogul ei, asemeni marilor pachiderme spre neștiutele lor cimitire, în timp ce toate ecourile gem, plâng, se vaietă și se pregătesc să moară, odată cu ea.
În clipa în care, vlăguită, ajunge sus, în țintirimul speței sale, o liniște deplină învăluie munții, și ei umplu din nou noaptea cu enigmatica lor prezență. Uneori, întunericul e atât de profund, încât siluetele mai mult li se ghicesc, datorită stelelor care, pojar la zenit, dispar de jur împrejurul orizontului. Constelații vestite au fost mâncate de cele mai înalte creste, iar din măreția lor n-au mai rămas decât cioburi, ca dintr-o oglindă spartă. Până și Steaua Polară, neînșelătoarea călăuză, fără de care punctele cardinale se învălmășesc și se pierd în haos, a dispărut: dintre tăcuții uriași, unul și-a ridicat umărul ceva mai sus, și a șters-o de pe cer.

(...)

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!