agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-27 | |
Aflarea adevărului vieții nu-l preocupase foarte mult pe Vania. N-a făcut decât Liceul Naval. Îl începuse pe cel de marină, însă evenimentele din decembrie au dus la desființarea Liceului de Marină din Tulcea, la vinderea pescadoarelor care refrigerau pește adus până și din Atlantic. I se spusese că româncele sunt mai supuse bărbaților decât lipovencele și ucrainiencele, cărora le place să domine. A vrut să probeze și el acest adevăr. Chiar de la prima sa iubire adevărată, când a împlinit douăzeci și doi de ani.
Avea cap mic, nas coroiat, părul des roșcovan-gălbui. Stârnea imediat admirația găștii sale, cu o constituție de atlet lungan. Putea să ajute la corvezi fantastice, în cariera de piatră din dealul Bididia. Avu o prietenă. Părinții ei îl doriră ginere. Gina o chema. Îi plăceau mult petrecerile, că el își mai invita și băieții de la Slava Rusă și Slava Cercheză, pe-acasă. O prinsese însă cu Sașa la discoteca din Casa Sindicatelor. A fost tămbălău mare. S-a scris și la ziarul “Delta”. Fusese amendat pentru că făcuse multe stricăciuni barului improvizat în Casa Sindicatelor. Nu mai vedea în fața ochilor, dacă era călcat pe bătătură. Imediat, Gina fugise din oraș, de frica sa. De atunci, nici părinții nu mai știau de ea. Vania se dusese, înștiințat din timp, în barul unde erau Sașa cu Gina, mâncându-se din ochi, cu geci, blues-jeans și baticuri de rockeri legate ștrengărește pe cap. Ascultau ce era pe MTV. Maria Carey, Prince și U2. Ea de ce nu s-o fi îmbrăcat niciodată pentru el în astfel de haine? Acel batic era precum ochii ei, de-un albastru în care el a văzut pe urmă trădarea, la orice pas. Albastru deschis. - Gino – îi gângurea Sașa – să știi că taică-miu a adus de peste ocean un video și cincizeci de casete. Poate îl păcălești pe Vania mâine și treci pe la mine! Da? - Bine. Vorbește mai încet. Chiar nu știu de ce ții atât de mult să vin! – îi răspunse Gina. N-o să vin, fii sigur. Sașa nu era decât pe jumătate român. Cu puțin mai scund decât Vania. Îl întâlnise cu doi ani mai înainte la Lemne Arse, locul de fraternizare al tinerilor rockeri de pe faleză. Și repării veneau acolo, dar mai rar. Sașa o ajutase pe Gina anul trecut să își găsească un ghiul cu cap de mort, de-argint, care îi căzuse chiar între pietrele malului Dunării. - Cum de ce? L-ai văzut pe Vania vreodată beat – nu! Ferească sfântu’, că tu n-ai vrut să discuți nici cu Nety. Ea vinde pe la un butic, acolo, în fața blocului lui Vania. Știi, ea parfumată ca o frezie, iar canalul de dedesubt, mocirlit cu var, clor, reziduri de șantier se strecoară sub plăcile de beton puse acolo de pe timpul lui Nea Nicu. Vine omul, cumpără țigări, deodorante, lame, lucruri de la ruși ori de la stat, sucuri, alcool, iar Nety stă cu pieptul decoltat, mai iese de după tejghea în căutare de produse ori să măture și să aranjeze, discută aprins cu vecinele de la buticul mai mare de vis-a-vis. Ei, Vania al tău este un client foarte bun al buticului ei fără nume. Odată se matolise rău. A stat în fața buticului, de când scăpase din tură până dimineața pe la cinci. Am uitat să-ți spun că buticul e non-stop. Îl aștepta pe unul, despre care auzise că Nety îl iubea nebunește. Au venit doi jandarmi. L-au întrebat, cică, ai buletin? Am, le-a răspuns, Vania, însă-i de U.R.S.S. Când au auzit așa, uitându-se și la ochii lui înroșiți, jandarmii l-au lăsat, ce să se pună cu nebunul! - Da, am auzit și eu. Însă, dacă vrei să știi, Nety e verișoara lui Vania. - Mai rău. - De ce mai rău? A tânjit cât a tânjit după ea. Pe ea a cerut-o de soție un libanez, care a deschis consignație în interiorul Blocului-Parc din centru. Nu era proastă să refuze. Sunt în vorbă să se căsătorească. A verificat libanezul dacă Nety nu și-a pierdut virginitatea, iar medicul a spus că este virgină încă. Și la ce medic mare, din București a dus-o!... Chestia e aranjată. De-atunci lui Vania i-a venit mintea la cap și m-a întâlnit pe mine. Brusc a apărut pe ușile barului însuși Vania. Cu o bâtă în mâini. L-a fugărit pe Sașa. A lovit unde nimerea. Zob a făcut mesele, scaunele, sticlele de pe rafturi, tot mobilierul și două televizoare, însă norocul a fost că Sașa avea un lanț cu el și a reușit să îl pună rapid la pământ și să-i lege cu mâinile la spate, fugind din Casa Sindicatelor. A luat-o și pe Gina cu el. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate