Cum poate fi asigurată calitatea iubirii, dacă observăm că lipsesc multe dintre condițiile de trai?
Ajunge oare ca unul dintre parteneri să bată insistent la porțile Cetății Agapé? Să presupunem că doar lui i se deschide. Că este consiliat cum să procedeze. Între timp, celălalt își pierde răbdarea, își dă aere că oricum problema e rezolvată și lasă instinctul său în voie.
Efectul poate fi dezamăgirea directă a celui care a cercetat și a contemplat izvorul, în sanctuarul Iubirii eterne: vede bine-acum inconsistența propriei sale relații cu cel rămas pe-afară.
Niciodată nu trebuie ca îndrăgostitul trândav să uite că o poziție mereu defensivă n-are cum să-l favorizeze. Trezirea din acest plan strategic al său se produce la un moment dat.
Cunosc un caz extrem: o cunoștință a părinților mei, tanti Mioara, era foarte jovială, serioasă, harnică, își iubea în exces soțul, fiul și fiica. Conducea treburile casei cu o mână de fier. Soțul ei era o mândrețe de bărbat. Însă când a fost cutremur, i-a fost frică să-și ia copiii din casă, ieșind numai el din bloc, de l-a făcut Mioara de panaramă, că tocmai venea într-un suflet acasă. Ea lucra la cel mai bun raion de încălțăminte. Treceam mereu cu tata – fiindcă eram copil încă – pe la ea, la serviciu, prin buricul târgului. Când s-a îmbolnăvit de cancer, i-a ieșit bărbatului ei arama pe față. Tatăl meu a trebuit să meargă la spital săptămâni întregi, că nu venea nimeni de-acasă și la ea. A murit. Soțul ei s-a însurat, fără s-aștepte trecerea anului îndoliat. Mormântul ei a fost curățat multă vreme, un deceniu întreg aproape, tot de taică-miu și chiar de mine.

Erau alte timpuri. Însă poate exista și efectul contrar. Nenea Nelu, un alt prieten foarte bun de familie, de la Tulcea, a lucrat ca muncitor calificat, apoi îndeosebi ca actor în brigada de teatru a întreprinderii. Soția sa, Stela, luată din Deltă, era chiar puțin mai înaltă decât el. Au avut un singur băiat. Mi-o amintesc mai mult pe tanti Stela, că putea să se distreze până la sfârșit, petrecere după altă petrecere – și erau invitați în mai multe locuri, chiar în aceeași zi. Câteodată nenea Nelu se îmbăta, fiind o fire foarte jovială, dar puțin instabilă, putând face și urât, foarte rareori. Mi-l amintesc pe taică-miu că îl mai purta împreună cu Stela acasă și-l punea în pat. Își mai bătea soția, am auzit, c-așa era obiceiul din regiunea sa de baștină.
Odată, gândul tâmpit al lui taică-miu a fost să-i invite pe-amândoi acasă la noi. Stăteam în blocul din fața lor. Și ei veneau de la alt zaiafet. Tata a deschis toate sticlele, și Havanna Club, șampanie, vinurile cele mai scumpe. Era ziua sa de naștere. A dat țuică de prune la aperitiv, însă în pahare mai mari. Nu prea putea să-și pună mai puțin, decât uneori, în pahar. Stela glumea, dansa cu soțul ei, însă ar fi văzut șmecheria lui taică-miu imediat. Stela dansa și grecește, și după hiturile occidentale de-atunci, puse la picap. Dacă nu observa Stela că s-ar fi pus mai mult în paharele lor, atunci observa soțul său, mai treaz ca niciodată. Mai erau prezenți maică-mea și ceilalți prieteni foarte buni ai alor mei, Nety (ucrainiancă, superbă și dumneaei) alături de soțul ei Vasilică, vaporean. Ca de obicei se și fuma în sufragerie, ai mei aeriseau intens, pentru că nu suportau fumul de țigară.
Trecură câteva ore. Nety și Vasilică știau de intenția lui taică-miu. Dar au tăcut, n-au spus o vorbă. Până la urmă au plecat. Locuiau atunci și ei la un bloc de vis-à-vis. Mama începuse să se îngrijoreze. Stela și-a apărat, cu o mare demnitate, fără nicio șovăire, nu doar echilibrul, nefiind băgată sub masă de către taică-miu, ci și renumele de animatoare a tuturor petrecerilor, nu numai din cartierul nostru 23 August, ci și din toată Tulcea. Tata s-a cherchelit atunci singura dată în viață, deși putea să ia destul de mult la bord. Avea un principiu: când simțea că s-ar ameți declara mesenilor: pot să curgă și râuri de băutură, că el tot nu s-ar mai fi atins de buza paharului. Atunci a făcut excepție de la regula autoimpusă.
Părinții mei i-au însoțit pe invitații principali, Stela și Nelu, care au plecat cum veniseră, pe scările a patru etaje, spre blocul lor.
Tata, în schimb, s-a speriat groaznic. Mâncase și mult. Se făcuse roșu-vânăt. Stela a revenit, îngrijorată și l-a masat cu oțet. Poate l-a și descântat. Avea Stela un trup de zeiță, însă avea și mușchi de oțel.
Când erau să se despartă, pentru că Nelu o cam înșela pe Stela, părinții mei au știut cum să intervină, ca să-i împace. Nelu a lucrat mult și la Motru, unde ei au trăit ca nababii. Apoi și la Adjud, în județul Bacău. Însă erau foarte cheltuitori, chiar și după revoluție. Multă vreme nu-i mai vedeam, însă uneori veneau să ne viziteze, când Stela voia să mai știe de rudele ei din Deltă sau din Tulcea. Îl mai vedeam și pe băiatul lor, puțin mai mic decât mine.
În ultima vreme au locuit la Medgidia și Poarta Albă. Nelu făcea, printre primii, un fel de taximetrie, curse lungi spre Dervent, cu primele microbuze apărute pe la sfârșitul anilor 1990-2000. Băiatul le cam făcea probleme. Voia să devină chelner pe litoral și renunțase să mai termine liceul.
O veste groaznică ne-a luat și pe noi prin surprindere. Nefiind deloc băut, când se întorcea într-o noapte spre casă, după obositorul său serviciu, Nelu a adormit staționându-și mașina chiar pe linia ferată și…
Lăsase o asigurare de viață foarte mare soției sale. Ea însă îl idolatrizase, fiind o gospodină neîntrecută și o soție credincioasă toată viața. A trecut pe la ai mei, rugându-i să-i depună pe numele lor la cec banii luați pe asigurare. Băiatul Stelei nu și-a îngrijit mama deloc. Ea mergea și din două în două zile la Tulcea să viziteze cimitirul de pe strada Eternității, din cartierul 23 August. Rudele ei îl anunțaseră pe tata că Stela slăbea văzând cu ochii. Am văzut-o și eu. Parcă se stafidise dintr-o dată!
Și n-a trecut mult de-am aflat că inaniția a răpus-o în propria casă din comuna Poarta Albă. Singură, n-a mai răzbătut prin viață. Peste puțin timp, băiatul ei le-a cerut banii părinților mei și i-a căpătat pe toți, ca să-i risipească, bineînțeles, că n-avea decât vreo nouăsprezece-douăzeci de ani.

1) Deținerea vreunei soluții-rețete în viața de cuplu poate fi exclusă din start. Cine nu se convinge de faptul că-i iubit, la rându-i, până la sacrificiu de către partenerul vieții, să fugă de el imediat!
2) Iubirea ține de-un domeniu nepământean, dar nu-i o apariție de gradul trei, crepusculară, în mijlocul oamenilor de astăzi. Iubirea trebuie controlată discret, de fiecare. Dacă scârție și nu poate fi reparată – ca în cazul iubirii în gol a Mioarei – ar merita abandonată. Viața o poate lua, în astfel de condiții nefavorabile, de la capăt. Merită și altcineva să fie iubit, merită și iubitorul iubire.
3) Reținerea partenerului în iubire nu trebuie să aibă nimic fals, convențional. Precum dormitul linișnit, visarea, mâncatul și băutul, așa trebuie să fie și înțelegerea dintre parteneri.
4) Susținerea, încurajarea iubirii constituie adevărata metodică, de profunzime, a vieții noastre.
Se iartă nepriceputului că nu cunoaște ars amandi. Însă, în veșnicie, se impută daune în valoare inestimabilă rea-voinței și indiferenței, unuia dintre parteneri.
Nepriceputul poate fi învățat treptat, însă răuvoitorul, nefiind admonestat suficient, se complace mereu încălcând regulile așa-zisului joc erotic.

Nelu, devenind uneori fustangiu în tinerețe, a iubit-o la maturitate pe Stela cum nu iubesc decât puțini oameni. Stela n-a putut rămâne în viață nicio lună după ce el a murit, de osteneală și fericire. Și ruperea iubirii a devenit pentru ei regăsirea Iubirii-Agapé.